Vladimir Mitev: Formula guvernului rotativ din România a adus stabilitate

Liudmila Jelezova, BNR

La 8 ianuarie 2024, în cadrul emisiunii „Ceva mai mult” din cadrul programului de știri și analize „Orizont” al Radioului Național Bulgar, gazda Liudmila Jelezova l-a intervievat pe Vladimir Mitev de la secția română a Radio Bulgaria pe teme actuale de politică internă și externă a României. Conversația s-a axat pe motivele pentru care s-a ajuns la o formulă de guvernare prin rotație la București și pe rezultatele existenței acesteia, pe reacțiile politice și civile la acordul de aderare parțială la spațiul Schengen, pe așteptările privind rolul suveranismului românesc în 2024, pe stadiul actual al relațiilor româno-ucrainene și româno-moldovenești, precum și pe prognoza privind evoluția economică a României în acest an.

Una dintre provocările cu care se va confrunta viața politică bulgară în 2024 este viitoarea rotație a puterii din martie. Se așteaptă ca atunci cabinetul Denkov să demisioneze, iar postul de prim-ministru va fi preluat de actualul vicepremier și ministru de externe, Mariya Gabriel. Un schimb de putere similar a avut loc anul trecut în România, unde cele mai mari două partide au făcut această mișcare pentru a evita adâncirea crizei politice din țară. Cum s-a întâmplat mai exact această rotație? Care au fost beneficiile politice, care a fost evaluarea publică? De aceea, vom discuta cu colegul meu Vladimir Mitev de la secția română a Radio Bulgaria. O zi bună și la revedere pentru mulți ani.

Bună ziua!

Cum s-a întâmplat în practică rotația între cele mai mari două partide și care este evaluarea cetățenilor și a politicienilor despre acest model?

La această formulă s-a ajuns cu ajutorul președintelui român Klaus Iohannis, în momentul în care disputele pe resurse în guvernul anterior, care era între Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, au luat o asemenea amploare încât nu au mai putut să-și împartă porțiunile de putere.

În cele din urmă, există opinii diferite cu privire la ceea ce s-a realizat. Depinde pe cine întrebi în cercurile politice și cetățenești. Dar cred că toată lumea este de acord că a dat stabilitate țării, ceea ce poate a contat în momentele în care criza coroanei nu trecuse încă. Poate că a fost important și atunci când a început războiul din Ucraina. Această stabilitate are diferite fețe. Bineînțeles, poate fi văzută și în mod negativ. Dar datorită acestei formule, politica a devenit mai previzibilă, resursele sunt alocate ”cui trebuie”, iar lucrul specific este că aceste două partide sunt cele mai mari și mai influente. Ele ocupă cumva tot spațiul și se realizează un fel de hegemonie a acestor două partide pentru moment. Înainte, ele erau în competiție și își contestau reciproc pozițiile. Acum sunt împreună.

Ce schimbări în politica românească și în societatea românească sunt asociate cu această conducere rotativă comună, așa cum ați spus, a celor mai mari două partide din România?

Voi încerca să dau un exemplu bun și unul negativ al acestor schimbări.

Este important, în condițiile în care a fost adoptat planul de redresare și reziliență, să ai un guvern capabil să accepte și să bifeze punctele din plan, să primească fondurile corespunzătoare, pentru că aceste fonduri duc la dezvoltarea țării. Și România, ca și alte țări din Uniunea Europeană, trage înainte datorită veniturilor din fondurile europene. Acesta este un lucru care este pozitiv. Până la urmă, guvernul de la București a primit deja două tranșe – dacă nu mă înșel, 9 miliarde de euro din totalul de 29 de miliarde de euro din acest plan. Adică, există o entitate care ia decizii, adoptă legi și așa mai departe.

Pe de altă parte, însă, un lucru negativ, care cred că trebuie spus și el, este că în România s-a instaurat o practică prin care partidele primesc subvenții mari de partid. Acești bani se duc direct în cumpărarea de influență mediatică sau, mai degrabă, de obținerea tăcerii mediatice. Au fost multe investigații, multe publicații, că cele mai mari televiziuni din România primesc sume uriașe de bani de la partide, cu rezultatul că, dacă se remarcă vreo critică și corupție la adresa guvernului, aceasta apare în unele media mai de nișă. Nu sunt media rele. Sunt chiar media bune, doar că media mainstream, cea mai populară, nu este la fel de critică la adresa guvernului, iar asta face ca lucrurile să se schimbe cu greu.

Această formulă a dus la o tăcere mediatică. Să sperăm că acest lucru nu se va întâmpla și aici. Acum, înainte de a trece la 2024, permiteți-mi să vă întreb cum a reacționat România, cum au reacționat românii la intrarea etapizată în Schengen? Care au fost comentariile de acolo?

Din nou, voi încerca să dau un comentariu politic și unul cetățenesc. Desigur, guvernul se laudă că s-a obținut un mare succes, dar m-a impresionat poziția lui Dacian Cioloș. Poate că ascultătorii noștri știu că este o figură destul de influentă. A fost comisar, a fost prim-ministru al României. Este asociat cu curentul macronist din politica europeană și românească. El a arătat că, prin acest acord, România practic acceptă ca orice țară în viitor să poată pune orice condiții pentru aderarea României la Schengen pe uscat. Chiar și un eventual proces la Curtea Europeană de Justiție – cum este cel pe care îl desfășoară în prezent un ONG pentru a schimba aceste decizii față de Schengen, potrivit lui Cioloș, nu poate avea succes, pentru că România a acceptat deja redefinirea condițiilor. Asta la nivel politic. 

La nivel cetățnesc, sunt tot felul de comentarii hazlii, ironice. Au fost meme-uri despre cum se intră cu avionul. De exemplu, a existat o imagine cu un elicopter care transporta un jeep prin aer și intra în Schengen în acest fel. Au fost tot felul de glume și comentarii ironice în ultimele zile.

Anul acesta, în România vor avea loc toate alegerile posibile – europarlamentare, locale, parlamentare, prezidențiale. Care este intriga acestor alegeri?

Cred că lucrul pe care toată lumea îl va urmări – unii poate cu entuziasm, alții cu alarmă – este faptul că se întărește așa-zisul suveranism românesc. Este un concept poate mai puțin cunoscut în țara noastră. Este vorba despre naționalism, dar într-un context european. Adică suveraniștii sunt mai mult anti-Comisia Europeană, împotriva drepturilor comunității LGBT. Dar cred că nu este vorba de tipul standard de naționalism care exista înainte de aderarea la Uniunea Europeană. Rămâne de văzut în ce măsură își vor amplifica influența și ce schimbări se vor produce.

Există multe opinii potrivit cărora restul sistemului politic se va uni împotriva acestor partide din acest curent. Există, de asemenea, temeri că poate Partidul Social Democrat ar putea cumva să se întoarcă și să se alieze cu acesta, mai ales dacă Trump sau un republican cu opinii mai vehemente va deveni președinte. Și atunci, cumva, în întreaga Europă vom avea probabil o întoarcere spre suveranism.

Cât de departe credeți că ar putea merge ascensiunea suveranismului românesc?

Am văzut de ceva vreme că sprijinul public pentru el este undeva între 25% și 28%. Am văzut acest lucru în diverse sondaje de luni de zile. În mod clar, în acest stadiu, aceasta este influența sa. Nu știu cum ar fi dacă republicanii chiar ar deveni și mai puternici în SUA.

Dar eu cred în continuare că România are o clasă de mijloc. Sunt oameni foarte conectați cu investițiile vest-europene, cu banii vest-europeni, sunt elite conectate cu structurile euro-atlantice. Așa că, cumva, această întoarcere spre suveranism nu ar fi chiar atât de drastică. Cel puțin așa mi se pare mie în acest moment – că nu ar avea loc o îndepărtare prea dramatică de linia vest-europeană, pentru că pur și simplu nu există o dinamică economică care să susțină o astfel de schimbare. Există multe investiții vest-europene în România. Dacă suveranismul își dorește să aibă o bază economică, investițiile și dinamismul economic pentru el trebuie să vină din altă parte.

Naționaliștii au un mesaj antiucrainean. Deși ați spus, elitele euroatlantice susțin guvernul de la Kiev. Care este atitudinea României față de Ucraina?

Cred că este similară cu cea a Bulgariei. De exemplu, există o dorință de a participa la reconstrucția Ucrainei. Adică, există un interes economic în susținerea Ucrainei. Există, de asemenea, un interes geopolitic de a ține Rusia departe de granițele României. Și acest interes mi se pare în continuare cel dominant, deși este mai complicat.

Doar că, din punct de vedere istoric, România a avut o relație mai complicată cu Ucraina. Au existat dispute din anii ’90 până în prezent – tot felul de dispute – teritoriale și legate de  minoritatea română. Dar putem vedea că, din toamna anului trecut, s-a ajuns la un parteneriat strategic între cele două țări. A fost legat și de faptul că limba pe care Ucraina o considera moldovenească a început să fie numită de Ucraina limba română. Adică, presupun că, treptat, poate cu sprijinul american, se înlătură unele obstacole în aceste relații bilaterale.

Și, într-adevăr, există sentimentul că unii oameni din elitele din România au o poziție mai nuanțată față de Ucraina. Au existat scandaluri în care au fost implicați intelectuali sau politicieni influenți care au sugerat că există o poziție mai distinctă. Poate că România vede oarecum Ucraina ca pe un concurent în regiune pentru atenția euro-atlantică. Și poate că echilibrele din lume sunt de așa natură încât nu te poți juca cu o singură putere internațională. Și poate că în România există, de asemenea, o dorință de ambiguitate strategică în anumite privințe. Dar, așa cum am spus, am impresia că predomină tendința euro-atlantică.

Fostul ministru român de finanțe, Anca Dragu, a fost aprobată de Parlamentul moldovean în funcția de guvernator al Băncii Centrale a Republicii Moldova. Acum ne veți spune care a fost amploarea cooperării româno-moldovenești în ultimii ani.

Sunt foarte mari. Sute de mii de moldoveni au devenit cetățeni români. Inclusiv președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, și șeful serviciilor secrete, Musteață, sunt cetățeni români. Avem un caz în care cea mai mare bancă românească cu capital românesc, Banca Transilvania, a cumpărat și una dintre cele mai mari bănci din Republica Moldova. Adică, există o cooperare economică. De asemenea, România a ajutat Republica Moldova să supraviețuiască războiului din Ucraina, când au fost probleme cu aprovizionarea cu gaze și energie electrică.

Totuși, trebuie spus că Moldova are diverse parteneriate – nu doar cu România. De exemplu, are relații destul de bune cu Polonia, cu țările din Europa de Vest. De fapt, România participă la Platforma Moldova, prin care Germania, Franța și România susțin financiar anumite reforme în Moldova și sprijină țara în general. Din punctul meu de vedere, din punctul de vedere al Republicii Moldova, oricât de strânsă ar fi colaborarea cu frații români, există și o linie statală proprie. Pur și simplu pentru că există parteneriate diferite și influențe diferite și ele se echilibrează cumva.

Ultima întrebare este cum vă așteptați să fie anul 2024 pentru România. Din câte știu eu, premierul Marcel Ciolacu a spus că va fi anul cu cea mai mare creștere economică.

Chiar există așa ceva. M-am uitat deja pe cifrele bugetare pentru acest an și, dacă nu mă înșel, se așteaptă o creștere de 3,4% a PIB-ului. Când călătoresc în România, sunt deosebit de impresionat de faptul că este foarte calmă. Acolo ai un sentiment de siguranță, pe care eu, cel puțin la Sofia sau la Ruse, îl simt mai puțin. Așa că mă aștept ca în România oamenii să continue să trăiască și să se afirme cât mai mult posibil. Iar România are multe probleme sociale. Dincolo de marile orașe există sărăcie. Există emigrație. Așa că mă aștept să văd mai mult din dezvoltarea care există deja. Dar ceea ce din punct de vedere calitativ și structural stau ca probleme va continua, de asemenea.

Dacă ne întoarcem la începutul conversației și rezumăm, ne spuneți că această rotație a adus stabilitate în România.

Da.

Vă mulțumesc foarte mult. În cadrul emisiunii de comentarii și analize, am stat de vorbă cu jurnalistul Vladimir Mitev de la secția română a Radio Bulgaria.

Foto: Cei doi prim-miniștri rotativi ai României – Nicolae Ciuca (dreapta) de la Partidul Național Liberal și Marcel Ciolacu de la Partidul Social Democrat (sursa: YouTube)

Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!

About The Author