Corupția și abuzul de putere este tema comună a protestelor din Serbia și a tuturor protestelor din Europa de Sud-Est

K.M. este o activistă sârbă din domeniul muncii și al societății civile, care a participat la protestele din Serbia în ultimele cinci luni.

Doamnă K.M., luați parte la protestele din Serbia. Care sunt experiențele și impresiile dumneavoastră?

Particip la diverse proteste în Serbia de mai bine de un deceniu. Ceea ce distinge aceste proteste de altele este longevitatea lor neașteptată și sprijinul public masiv care s-a acumulat de-a lungul timpului. Am intrat acum în cea de-a cincea lună de proteste și blocaje. Imediat după ce acoperișul gării din Novi Sad s-a prăbușit, omorând 16 persoane la 1 noiembrie, oamenii au ieșit în stradă pentru a comemora victimele și pentru a-și exprima furia, numindu-l „crimă” și nu doar un alt „accident tragic”, așa cum l-au descris oficialii guvernamentali. De atunci, mișcarea nu a făcut decât să crească, culminând la 15 martie 2025 cu cel mai mare protest din istoria Serbiei, unele surse estimând că au participat cel puțin 325 000 de persoane, dacă nu chiar jumătate de milion.

Pe măsură ce protestele anticorupție s-au extins, studenții au inițiat blocări ale instituțiilor de învățământ, care s-au extins rapid la peste 40 de facultăți și multe școli secundare din întreaga țară. La scurt timp după aceea, studenții au făcut apel la o grevă națională, la care s-au alăturat alte profesii, precum avocați, actori și fermieri. Se poate spune că toate aceste evenimente au avut un efect de bulgăre de zăpadă semnificativ, tot mai mulți oameni alăturându-se mișcării în fiecare zi. Aceste proteste pot fi interpretate ca o concluzie logică a celor 12 ani de guvernare a lui Aleksandar Vučić. Este o modalitate de depășire a traumei colective. A fost remarcabil să vedem străzile orașelor mai mici din centrul și sudul Serbiei debordând de oameni de toate vârstele și profesiile, deoarece proteste de o asemenea amploare au avut loc rareori, dacă au avut loc vreodată, acolo. Puterea stă în număr și se pare că oamenii nu se mai tem să vorbească împotriva abuzurilor acestui regim.

Poate cel mai încurajator aspect al acestei mișcări de masă este marele sentiment de entuziasm, solidaritate și unitate în rândul demonstranților – este aproape ca și cum ai simți că noi, ca societate, suntem în pragul unei mari schimbări.

De ce joacă studenții un rol atât de important în aceste proteste? Care este motivul mobilizării lor și care sunt revendicările lor?

După cum am menționat anterior, evenimentul care a declanșat protestele antiguvernamentale în masă a fost prăbușirea acoperișului unei gări recent reconstruite din Novi Sad la 1 noiembrie 2024, care s-a soldat cu moartea a 16 persoane. După incident, ministrul construcțiilor, transporturilor și infrastructurii, Goran Vesić, a declarat că acoperișul nu fusese reconstruit și a negat orice responsabilitate pentru tragedie.

Cu toate acestea, același ministru a participat la ceremonia de redeschidere a gării Novi Sad în luna iulie a aceluiași an, încheind aparent luni de muncă de reconstrucție care a costat contribuabilii sârbi mai mult de 16 milioane de euro. După prăbușirea baldachinului, s-a descoperit că clădirea reconstruită nu primise niciodată autorizație de ocupare. Pe lângă antreprenorii locali, în proiectul eșuat au fost implicate firma franceză de arhitectură Egis, care a supravegheat reconstrucția, și firma chineză China Railway International Corporation, care a fost antreprenorul principal.

Răspunsul oficialilor guvernamentali a stârnit imediat indignarea opiniei publice, ducând la primul dintre numeroasele proteste sub sloganul „Corupția ucide”. La scurt timp după aceea, studenții au venit cu o serie de revendicări:

1. Ca toate documentele referitoare la reconstrucția gării să fie făcute publice și ca toți cei responsabili pentru prăbușirea copertinei să fie urmăriți penal.

2. Toți cei care au atacat studenții și cetățenii în timpul protestelor să fie anchetați și pedepsiți.

3. Acuzațiile împotriva demonstranților arestați în timpul protestelor trebuie să fie retrase.

4. O creștere cu 20 % a bugetului pentru instituțiile de învățământ superior de stat.

Caracterul universal al acestor cereri este esențial pentru a înțelege de ce protestele conduse de studenți sunt atât de larg susținute. Dacă stai să te gândești, ei cer de fapt ceva elementar și rezonabil. În centrul acestor cereri se află concepte precum „justiție”, „responsabilitate” și „anti-violență”. Definind revendicările în acest mod, studenții au reușit să atragă oameni din toate categoriile sociale și din diferite părți ale spectrului politic. Realizarea faptului că oricare dintre noi, sau cei dragi nouă, ar fi putut fi în locul celor care și-au pierdut viața în prăbușirea copertinei, în timp ce cei responsabili pentru tragedie încă sunt liberi, este exact ceea ce a declanșat un răspuns emoțional atât de puternic în oameni și i-a motivat să acționeze.

Un alt motiv pentru succesul protestelor conduse de studenți este neîncrederea generală a publicului în partidele și liderii opoziției. Studenții, și tinerii în general, apar acum ca un nou subiect pe scena politică în care oamenii par să aibă încredere pentru că nu sunt „contaminați” de afacerile politice. În plus, studenții au renunțat oficial la orice formă de asociere sau cooperare cu partidele politice.

Suntem într-o situație în care multe țări din regiunea noastră – România, Bulgaria, Macedonia de Nord, Ungaria, Bosnia și Herțegovina și Serbia – se confruntă cu proteste și tensiuni politice. De ce se confruntă regiunea noastră cu astfel de turbulențe – la doar două luni după ce Donald Trump a intrat la Casa Albă? În ce măsură există o dimensiune geopolitică a protestelor din Serbia?

Suntem, fără îndoială, martorii unor tulburări sociale în multe țări din Balcani, dar și la scară globală. Este posibil ca aceste proteste să fi fost declanșate de evenimente diferite, dar în cele din urmă toate se reduc la aceleași probleme – corupția și abuzul de putere. Studenții din Serbia au primit mult sprijin din partea oamenilor din țările învecinate. Au existat, de asemenea, exemple de cooperare internațională, manifestanții din Turcia contactând studenții din Serbia pentru a cere sfaturi cu privire la modul de organizare a ședințelor plenare ale facultăților.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană a rămas în mare parte tăcută cu privire la această problemă. După o întâlnire cu Aleksandar Vučić în urmă cu doar câteva zile, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a reiterat că „viitorul Serbiei se află în UE”. În mod similar, într-o întâlnire recentă cu liderul sârb, președintele francez Emmanuel Macron a discutat despre acorduri bilaterale cu Vučić, declarând în același timp că „dorește ca Serbia să continue pe calea sa europeană”. Pentru mulți, a devenit clar că UE este dispusă să sprijine un lider deschis autoritar dacă acest lucru îi avantajează interesele economice viitoare. UE se concentrează în principal pe potențialul de extracție a litiului din Valea Jadar din vestul Serbiei, despre care se crede că este unul dintre cele mai mari depozite de litiu din Europa. Încercările anterioare ale Rio Tinto de a lansa proiectul Jadar au fost blocate în 2021 de o serie de proteste în masă numite „Revolta ecologică”.

Sentimentul antiamerican și, prin extensie, anti-NATO rămâne puternic în Serbia, nu în ultimul rând din cauza istoriei recente a țării. Anumite secțiuni ale mișcării studențești au adoptat o poziție dură împotriva NATO în special, organizând un protest pentru comemorarea victimelor bombardamentului din 1999 și opunându-se demolării clădirii fostului sediu militar, care a fost avariată în bombardament. Terenul pe care se află clădirea a fost achiziționat recent de compania de investiții a ginerelui lui Donald Trump, Jared Kushner, care intenționează să îl transforme într-un hotel-casino de lux. Astfel, protestele conduse de studenți s-au poziționat indirect (și uneori involuntar) ca fiind anti-globaliste și anti-capitaliste.

Ce va rezulta din aceste proteste? Există un partid în formare? Vor apărea noi lideri? Există noi mijloace media în care protestatarii să discute despre societatea lor?

Încă de la început, studenții s-au definit ca o entitate care nu funcționează pe bază de ierarhie. Nu există lideri oficiali ai mișcării. Ei au insistat să utilizeze mecanismele democrației directe, cum ar fi adunările periodice din fiecare facultate, unde toate deciziile privind acțiunile viitoare sunt luate prin vot. Unii studenți au ales chiar să se abțină de la a-și folosi numele în aparițiile publice și în interviurile acordate presei, identificându-se doar ca membri ai colectivului facultății lor, subliniind astfel necesitatea unei poziții unificate care să fie atât hiperconcentrată pe problema în cauză, cât și liberă de diferențele de convingeri politice și ideologice individuale.

Având în vedere că metodele studenților contrazic ipotezele în baza cărora politica electorală sârbă (mal)funcționează, cum ar fi o ierarhie internă strictă în organizațiile politice și un puternic cult al personalității, nu este surprinzător faptul că reprezentanții lor nu au anunțat încă formarea unui nou partid politic din rândurile lor și nici nu intenționează să facă acest lucru.

Studenții au declarat în mai multe rânduri că nu sunt interesați să se alăture niciunui partid politic și că vor doar ca revendicările lor să fie îndeplinite. Aceștia au respins chiar și oferta de negociere a președintelui Aleksandar Vučić, afirmând că revendicările lor depășesc competența sa și sunt îndreptate împotriva instituțiilor. Pe scurt, aceștia doresc un sistem democratic cu instituții pe deplin funcționale și independente.

Cu toate acestea, prin disocierea de toate partidele politice, mișcarea poate rămâne prinsă în realizarea unei politici superficiale și își poate pierde potențialul pentru o schimbare cu adevărat revoluționară. Sugestiile și apelurile pentru o soluție politică la criza actuală au fost făcute din ce în ce mai des, dar au căzut în urechi surde, nefiind luate măsuri concrete până în prezent. Recent, decanul Facultății de Artă Dramatică din Belgrad, care a fost un susținător ferm al blocajelor studențești de la început, a reiterat ideea unui front politic larg organizat în jurul opoziției față de regim și susținut atât de studenți, cât și de populație.

Demonstrațiile actuale din Serbia sunt, de fapt, proteste antiguvernamentale, chiar dacă organizatorii nu doresc să le descrie ca atare. Este clar pentru toți actorii sociali relevanți că ar fi imposibil să se îndeplinească cererile studenților fără a ataca în același timp fundamentele pe care se sprijină guvernul actual. Sistemul a fost reorganizat în funcție de interesele partidului de guvernământ și ale liderului său, bazându-se pe corupție, manipulare, propagandă agresivă, coerciție, violență și controlul total al tuturor instituțiilor relevante ca mijloc de reproducere.

Cum evaluați reacția autorităților la aceste proteste? Le-ați putea compara cu proteste similare fără lideri din Europa și din lume – de exemplu, Primăvara arabă din Egipt, protestele studenților și muncitorilor din Croația și Bosnia de acum mai bine de 10 ani etc.?

Până în prezent, reacția autorităților s-a concentrat în principal pe încercări de a diminua și de a delegitima protestele în ochii publicului sârb și, mai important, în ochii comunității internaționale. Mass-media controlată de guvern este folosită ca cel mai eficient mecanism de creare a unei atmosfere politice ostile în care studenții, lucrătorii din învățământ și demonstranții în general sunt ținte ușoare.

Deși nu am văzut nicio formă de brutalitate a poliției împotriva demonstranților, au existat multe cazuri de atacuri violente din partea unor persoane identificate ca susținători loiali ai președintelui Aleksandar Vučić. În mai multe rânduri, demonstranții au fost loviți de mașini care au intrat în mulțime, în timp ce, în luna ianuarie a acestui an, un grup de bărbați cu cagule înarmați cu bâte de baseball au atacat studenți pe o alee izolată din Novi Sad, lăsând o fată cu maxilarul rupt. Cel mai recent a fost atacul cu cuțitul asupra decanului Facultății de Filosofie din Niš, Natalija Jovanović, care a declarat ulterior că atacatorul cu cuțitul era de fapt însuși președintele, numindu-l drept principalul instigator al tensiunilor sociale și al violenței din țară. Autorii acestor atacuri nu au fost încă trimiși în judecată, demonstrând încă o dată refuzul autorităților de a răspunde uneia dintre cererile-cheie ale protestelor conduse de studenți.

La scurt timp după prăbușirea acoperișului, ministrul construcțiilor, transporturilor și infrastructurii, Goran Vesić, a demisionat din funcție. Aceasta a fost urmată în luna ianuarie a acestui an de demisiile primarului din Novi Sad, Milan Đurić, și a prim-ministrului sârb, Miloš Vučević. Acestea pot fi interpretate ca încercări disperate de control al pagubelor, menite să reducă tensiunile, deoarece este clar că adevărata putere se află în altă parte.

În unele cazuri, grupuri de huligani s-au infiltrat în proteste, ceea ce a devenit acum o tactică bine cunoscută a autorităților de a provoca incidente violente în timpul demonstrațiilor pașnice. Acesta a fost cazul demolării clădirii consiliului municipal din Novi Sad, care a avut loc la doar câteva zile după prăbușirea acoperișului, în timp ce cetățenii cereau o adunare în piața orașului pentru a comemora victimele în tăcere.

În plus, există dovezi că arma sonică a fost utilizată la 15 martie 2025 în timpul unui moment de reculegere de 15 minute în cadrul celui mai mare protest organizat vreodată pe străzile Belgradului. Acest incident a fost deosebit de îngrijorător, deoarece tunurile sonice sunt cunoscute ca fiind dăunătoare sănătății. De atunci, președintele Aleksandar Vučić și ministrul de interne Ivica Dačić au negat acuzațiile. În același timp, nu a existat nicio reacție semnificativă nici din partea Uniunii Europene pe această temă.

În ciuda intenției lor de intimidare, se pare că toate aceste încercări nu fac decât să alimenteze revolta publică, tot mai mulți oameni alăturându-se protestelor în fiecare zi.

Foto: Simbolul protestelor din Serbia (sursă:‌ K.M.)

Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram, iar aici e newsletter-ul lui din Substack!

About The Author