Radu Dinescu: Un mini-Schengen româno-bulgar va demonstra că avem încredere unii în alții

Interviu cu Secretarul General al Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România despre relațiile româno-bulgare în contextul votului negativ pentru aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen

Vladimir Mitev, Podul Prieteniei, 14 decembrie 2022

Podul Prieteniei a discutat cu Secretarul General al Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România, în urma solicitării UNTRR de eliminare a controalelor la frontiera între România și Bulgaria. Eliminarea controalelor la frontiera comună româno-bulgară reprezintă un avantaj? Care sunt regulile și procedurile pentru eliminarea controalelor la frontiera între România și Bulgaria? Decuplarea sau cooperarea cu Bulgaria pentru aderarea României la spațiul Schengen? Cât de mari sunt pierderile prin  existența frontierei între România și Bulgaria? Discutăm toate acestea, precum și alte subiecte cu Radu Dinescu.

Radu Dinescu: Aș începe de la momentul în care România și Bulgaria au făcut subiectul votului pentru aderarea în zona Schengen împreuna cu Croația. Și aici România și Bulgaria au primit un vot negativ, în timp ce Croația a primit un vot pozitiv. Deși argumentele au fost de genul că statele care s-au opus au spus că nu ar vrea să extindă un sistem care nu este funcțional. Deci, ei au zis că au un vot conceptual. Păi, dacă votul este conceptual, conceptul nu ar trebui să fie selectiv. Adică, dacă ei ar fi votat împotriva tuturor celor trei state candidate, și România, și Bulgaria și Croația, atunci puteam să înțelegem că este un vot de a trage un semnal de alarmă că vor ceva, vor ca Comisia Europeană să le dea mai mulți bani să întărească frontierele, era vorba de un protest față de Comisia Europeană sau față de cineva. Așa cum s-a întâmplat, ne arată că nu a fost această situație de vot conceptual, ci pur și simplu este o abordare subiectivă și dedicată celor două țări, fără niciun argument real, precum cel pe care l-au enunțat anul trecut politicienii din Austria, Olanda. 

Și atunci sigur că ne întrebăm, ei au avut această abordare, dar celelalte state din Europa și care spun că veghează asupra menținerii valorilor europene, de ce nu au luat atitudine? Pe noi ne îngrijorează și că dincolo de faptul că nu ne-au votat și că a fost o abordare subiectivă, toate celelalte state puternice din Uniunea Europeană nu au luat o atitudine să stopeze acest vot negativ sau să suspende procesul pentru toată lumea. Așa cum s-a întâmplat acum dă o notă foarte proastă clubului numit Uniunea Europeană și asupra modului în care își respectă angajamentele și contractele. Trebuie să înțelegem că iarăși dacă cumva statele membre vor să schimbe parametrii în care vor extinde spațiul Schengen către noi candidați, nu au decât să o facă în viitor. Cu candidații existenți au avut un agreement, ne-au cerut să îndeplinim niște criterii tehnice pe care le-am îndeplinit, ambele  țări. Acum ne-au spus că nu este suficient. Dacă mergem pe o abordare subiectivă, s-ar putea să ne ceară orice în final, sau lucruri care evident că nu le vom putea îndeplini. Și cam așa spune votul de ieri. 

În condițiile acestea, sigur că noi am zis că dacă la 1 ianuarie ar fi intrat în Schengen ambele țări cu siguranță și frontiera dintre noi, România și Bulgaria, ar fi fost o frontieră internă Schengen. Ca o metodă de a merge înainte, acum are loc o discuție dacă noi, ca țări, avem alt drum, altă cale. Noi suntem de părere că, așa cum democrația în comunitate poate nu e perfectă, dar e sistemul cel mai funcțional, cel mai bun dintre cele pe care le cunoaștem, așa e și cu UE. Deocamdată, pentru noi chiar dacă Uniunea Europeană nu e perfectă, aceasta este destinația și ăsta-i clubul din care facem parte chiar dacă ne mai ciondănim și ne mai dăm câte un cot cu ceilalți membri ai echipei. Noi trebuie să înțelegem foarte bine că apartenența la Uniunea Europeană nu elimină competiția dintre statele membre, așa cum jucătorii din echipa națională nu sunt în competiție între ei, că fiecare vrea să își crească valoarea, ca să folosim o paralelă cu Cupa Mondială, care se desfășoară în aceeași perioadă de timp. Cred că ambele țări trebuie să continue  împreună și repet împreună toate demersurile posibile ca să intre în Schengen, adică să își atingă acest obiectiv iar cel mai probabil și cel mai rapid ar putea să se întâmple în semestrul doi în anul următor pentru că în 2024 intrăm în an electoral, tot ce înseamnă politică europeană, iar Comisia și toate aceste instituții vor fi funcționale abia după octombrie – noiembrie 2024, deci în 2024 nu ne putem aștepta la nimic și atunci ar fi bine să facem tot ce ține de noi ca să intrăm anul viitor împreună în Schengen.  Iar ca niște pași premergători, repet, bazat pe ideea că la 1 ianuarie am fi intrat, măcar să ne armonizăm între noi și să dăm un exemplu. Trebuie să existe încredere între autoritățile din cele două țări. Altfel, ne mirăm că nu are Europa încredere în noi. Dar e ciudat ca nici noi să nu avem încredere unii în alții și pe aceste principii cred că ar trebui să ne uităm la posibilitatea simplificării, eficientizării controlului și reducerii lui în mod progresiv, până la eliminarea lui totală. Aș începe cu o facilitare pentru autoturismele și camioanele înmatriculate în România și Bulgaria. În context european, cred că sunt, de asemenea atent și la celelalte din Europa. Dacă încă e mai nevoie de facilitare pentru vehicule și din alte părți poate continua. Dar în final, cred că trebuie ajuns la un sistem în care să ne comportăm ca și când am fi intrat în Schengen. 

Noi înțelegem foarte bine că există și un microunivers al celor direct implicați în activitatea de control tacit pe frontiere, probabil că persoanele acelea nu sunt prea fericite să elimine controlul, pentru că își pierd un pic obiectul de activitate. Sunt ferm convins că pot să contribuie cu expertiza lor o activitate foarte bună pe celelalte frontiere ale țărilor noastre cu țările din afara Uniunii Europene. Asta cred că ar fi o dovadă de maturitate politică și un semn puternic de încredere și de unitate între cele două țări. Deci, am fost conectați de proiectul european, am intrat în Uniunea Europeană și ar trebui să facem tot posibilul împreună să intrăm și în Schengen și să dovedim că noi avem încredere unii în alții dacă alții nu au încredere în noi și să extindem acest nivel de încredere la nivel european și să realizăm proiectul până la finalul anului următor. 

Această problemă cu neîncredere mi se pare foarte semnificativă în cazul în care bulgarii și românii ar avea un fel de spațiu comun gestionat împreună de tipul de Schengen. Observați că chiar după votul în săptămâna trecută s-a discutat mult de decuplarea Bulgariei și acum mai multe medieri centrale din România se aude această discuție de decuplare. Deci oare asta e întrebarea în fața României acum – fie decuplare, fie mai multă colaborare cu Bulgaria?

Noi credem că decuplarea este o greșeală catastrofală pentru oricare dintre țări. Dacă România cere decuplarea, dacă Bulgaria cere decuplare, cred că e foarte greșit. Dăm cu piciorul la toată munca din ultimii cel puțin 10-11 ani de când ne chinuim să facem progres ca să intrăm în Schengen. Asta, la o adică, sunt niște îndemne tot ale unor politicieni din Europa de Vest în discuții bilaterale fie cu România, fie cu Bulgaria și cred că ne-ar îndrepta pe o cale de la un nivel mult mai jos, ar trebui să ne ducem iarăși la baza muntelui și să urcăm fiecare pe un drum nou și mai vulnerabil, fiind singuri, fiecare pe cărarea lui. Deci cred că nu e o abordare corectă. Cred că trebuie să stăm împreună și trebuie să avem încredere și să ne dăm mâna și să fim mai uniți ca niciodată în acest proiect pe care l-am început împreună și trebuie să-l finalizăm împreună.

Ce pot face Bulgaria și România împreună ca să intensifice dinamica economică dintre ambele țări și să depășească acest impas legat de Schengen care acum exista?

Cred că un exemplu într-adevăr e ăsta de îmbunătățire a cooperării transfrontaliere și de facilitare a schimburilor comerciale și a transporturilor de orice fel, dar în special rutiere, între cele două țări. Dacă noi înlăturăm barierele și obstacolele care sunt între noi și construim poduri, cred că asta ar trebui să ne ajute să mergem mai departe. E un proiect care trebuie făcut cu mare seriozitate să nu permitem nimănui care nu crede în el să-l afecteze în mod negativ, pentru că este evident că în ambele țări sunt oameni care nu își doresc această cooperare și înfrățire mai puternică ca niciodată, dar cred că cei care își doresc și sunt majoritate trebuie să aibă grijă să poată să facă lucrurile cum trebuie ca să mergem înainte.

Aveți niște calcule de pierderile încasate de transportatorii români din cauza existenței acestei granițe vamale între România și Bulgaria?

În general, am văzut că pierderile se datorează în principal timpului de așteptare destul de ridicat, care și în cazul traversării unei frontiere cu Bulgaria poate să reprezinte 25% până la 40% din timpul necesar unei curse. E evident că cu cât cursa este mai scurtă, cu atât o zi petrecută sau două sau trei, cum a fost peste vară sau cum se mai întâmplă câteodată între România și Bulgaria, două-trei zile de așteptare poate să însemne foarte mult. Cu cât cursa este mai scurtă, cu atât ponderea acestui timp de așteptare e mai mare. Ceea ce penalizează în primul rând firmele de transport care nu sunt eficiente creează o situație extrem de delicată și neplăcută pentru conducătorii de vehicule comerciale, camioanelor care când așteaptă două-trei zile își pun întrebarea dacă sunt șoferi profesioniști sau sunt paznici de camioane sau gardieni. Nu încurajează alți oameni să se alăture sectorului dacă ei nu pot să își exercite cu adevărat meseria de conducători auto profesioniști și jumate din timp sau o treime din timp stau la frontiere. Statul ăsta în cozi de kilometri și în timpii aceștia de așteptare nu sunt asigurate niște condiții normale. Șoferii profesioniști n-au acces la grupuri sanitare, la un magazin unde să cumpere alimente, apă, băuturi. Și asta este o problemă. E problema poluării – ca să mai meargă, vor să încălzească cabina e, adică sunt niște situații extrem de delicate. 

Dar ce e cel mai important în toată poza asta este faptul că producția oricărui produs, în realizarea oricărui produs în România sau în Bulgaria, dacă este penalizată de această lipsă de eficiență a lanțurilor de aprovizionare, a logisticii și a transporturilor, de asta vedem că sunt mulți investitori străini care au preferat ultima țară din Schengen, adică Ungaria, și nu au investit în zona noastră, parțial și datorită lipsei de infrastructură dar și datorită lipsei de aderare la spațiul Schengen. Pentru că, în final, și România, și Bulgaria puteau să compenseze partea de lipsă de infrastructură printr-un avantaj semnificativ, prin costul forței de muncă. Sigur, nivelul de trai trebuie să crească în ambele țări, dar încă e loc de a exploata, de a folosi acest avantaj.  

Noi am făcut un calcul comparativ între România și Ungaria. În ultimii 15 ani, în mare, Ungaria a atras peste 170 de miliarde de euro investiții străine directe, în timp ce România a atras decât vreo 54-55 (miliarde de euro) maxim. Asta înseamnă că raportat la mărime, dacă ne uităm că Ungaria are cât jumătate din teritoriul și populația României, Ungaria a fost de 6-7 ori mai eficientă în atragerea investițiilor străine directe decât autoritățile din România. Și asta și datorită faptului că am avut situația de acum 2-3 ani creată înainte de pandemie, în care camioanele care au ajuns la frontiera cu Ungaria și nu erau doar românești, erau camioane și din Bulgaria și din toate țările de aici, pentru că a fost o restricție de circulație datorată de o sărbătoare națională în Ungaria, n-au putut să circule până duminică seara, doar că duminică seara, cei care așteptau de joi n-au reușit să intre în Ungaria și să meargă mai departe pentru că au început niște controale amănunțite, vis a vis de plata unor amenzi pentru acele camioane sau pentru firme și toate camioanele care fuseseră acolo în săptămâna respectivă, abia miercuri dimineață au reușit să treacă toate. În perioada aia erau niște investitori în industria automotive care își căutau un loc pentru amplasarea unei viitoare uzine sau facilități de producție. Pot să vă spun că n-a fost România aleasă, probabil că și acesta a fost un considerent. Noi, România, ne lăudăm cu doi producători auto Dacia la Mioveni și Ford la Craiova. Economia României e foarte mândră de contribuția acestor fabricanți în ponderea Produsului Intern Brut. Vă imaginați ce ar fi fost dacă mai aveam doi mari în UE. BMW și Mercedes au ales Ungaria în loc de România. Deci, neapartenența la Schengen ne penalizează economiile noastre – a României și a Bulgariei mai mult decât ne putem imagina și mai mult decât vedem noi. Nu sunt penalizați doar firmele de transport sau persoanele care stau la colț ore în șir la granițele, care nu sunt teritorii în spațiul Schengen.

Aveți studii despre bază legală și procedurile prin care poate fi eliminat controlul vamal intre România și Bulgaria?

Nu există controlul vamal, există control al Poliției de Frontieră. România și Bulgaria suntem împreună în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este teritoriu vamal unic, astfel că, din punctul acesta de vedere, mărfurile care intră în teritoriul Europei printr-o graniță externă trebuie să aibă un regim vamal extensiv. Totuși, se încheie documentele vamale la intrarea în punct de intrare în UE. Dacă nu plătesc taxele vamale și taxele datorate TVA sau dacă nu este nevoie la cum se cheamă – import definitiv pentru produsele respective la trecerea unei frontiere externe, atunci produsele respective se transportă pe intern, în regim suspensiv, la destinație, oriunde pe teritoriul Europei. Când intri din Turcia în Bulgaria, ori plătești la frontieră, ori faci un document de tranzit sau vine cu sistemul TIR și poate să meargă în Bulgaria sau în România sau până în Portugalia, unde acolo la destinație se închide și se plătesc de către importatori taxele vamale datorate, dacă nu există garanția aceasta a documentului de tranzit sau a sistemului TIR.  Deci nu vorbim decât, tocmai asta este frumusețea, nu vorbim decât de un control al persoanelor, al conducătorilor auto pe frontierele terestre rutiere. Acest control oricum se face extrem de riguros de către fiecare din țările noastre la frontierele externe ale Uniunii Europene. Dacă vorbim de cetățenii noștri, români sau bulgari, ei sunt liberi să treacă dintr-o parte în alta, fără niciun fel de problemă, suntem în UE și nu văd de ce ne-am crea probleme, dacă vin din afara UE noi îi înregistrăm la frontieră și și dumneavoastră, în Bulgaria. Practic, ar trebui să existe un schimb de informații, un acces, niște baze de date, care oricum cred că deja sunt pregătite, imaginați-vă, dacă intram în Schengen. Probabil că dificultatea sau provocarea ar fi dacă nu avem acces în acest moment la acele baze de date și trebuie să le face pentru utilizare strict bilaterală. ȘI de aici apare nevoia aceasta de cooperare între cele două țări, instituțional, astfel încât să fie acces la astfel de informații, care oricum vor apărea în momentul în care ambele țări vor intra în Schengen.

Bine să închidem cu asta. Ce forțe politice sau instituționale așteptați să susțină această propunere pe partea uniunii voastre legată de granița româno-bulgară?

Noi o să adresăm, dincolo de această abordare, sigur că o să facem și o scrisoare publică de protest către ambasadorul Austriei la București o să ne exprimăm și neînțelegerea sau nedumerirea de ce politicienii noștri nu s-au opus aderării Croației, dacă nu am fost tratați toți trei la pachet și, de asemenea, insistăm foarte mult pe această idee de întărire a cooperării cu Bulgaria, de schimb de date și a, cum ziceți dumneavoastră, înființării micului Schengen, înainte poate de a intra în marele Schengen, să dovedim că avem și capacitatea instituțională, și voința politică și încrederea pentru a realiza un astfel de proiect între noi. Bine-înțeles că această decizie poate fi luată la nivel guvernamental sau și la nivel de Parlament, dar cred că guvernele celor două țări, cu votul sau cu binecuvântarea parlamentelor ar putea să facă niște pași considerabili în această privință. Și dacă nu se poate face totul dintr-o dată, ar putea să transmită niște semnale foarte bune prin facilitarea, repet, progresivă, de la români-bulgari să trecem fără probleme și ulterior, când au acces și la datele despre non-rezidenți care intră pe la frontierele exterioare să poată să elimine total controlul la frontierele noastre. 

Trebuie să mai înțelegem ceva, nu înseamnă că dacă se elimină controlul la frontiere nimeni nu mai controlează pe nimeni. De exemplu, ați văzut că în Austria, în Germania, în Franța intrăm cu 60km/h prin punctul de frontieră și nu te oprește nimeni acolo, sau, mă rog, în ultima vreme te-a mai oprit. Dar să zicem, ca și concept, că nu te oprește nimeni. Asta nu înseamnă că nu te controlează nicio autoritate niciodată, adică sunt niște mecanisme prin care sunt controlați transportatorii rutieri, sunt controlate firmele, sunt controlate documentele, sigur că trebuie să existe o metodă de evaluare a riscului, nici să controlezi pe toată lumea ca să obții un nivel de sancțiuni, dar nici cum se controlează doar o treime, cum este situația acum la nivel european, ceea ce înseamnă că nu se controlează targetat, țintit. Trebuie să îi controlezi pe cei care prezintă risc sigur, nu doar de dragul de a-i controla și de a-i opri, vorbesc de camioane în trafic și așa mai departe.

Deci, cred că poate fi realizat acest obiectiv dacă autoritățile din cele două țări doresc cu adevărat, cred că există și capacitate instituțională și tehnică, ține mai mult de voință politică și de adoptarea unui calendar rapid împreună. Cred că ar fi excelent să dăm un astfel de exemplu Europei.  

Foto: Radu Dinescu (sursă: Radu Dinescu)

Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!

About The Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la conținut