Radu Magdin: Tendința în Europa se îndreaptă spre est

Vladimir Mitev, Mediapool, 9 septembrie 2024

Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și analist și consultant de risc (geo)politic. În acest interviu, el a vorbit despre slăbiciunea actuală a centrului liberal din Germania și Franța, despre mutarea puterii în UE către Est, despre potențialul de cooperare în Europa de Sud-Est și despre modul în care relațiile româno-bulgare și regionale s-ar putea schimba. În cele din urmă, acesta și-a prezentat previziunile cu privire la rezultatul alegerilor prezidențiale și parlamentare din România care vor avea loc la sfârșitul anului 2024.

Interviul poate fi ascultat cu subtitrări românești aici, iar transcrierea lui este sub video:

Domnule Magdin, vorbim la doar câteva zile după alegerile din Saxonia și Turingia, unde tendința de prăbușire a centrului liberal în politica germană a continuat. Am văzut această tendință în alegerile europene din Franța și Germania. Dacă asistăm într-adevăr la o slăbiciune strategică a centrului în UE, ce concluzii ar trebui să tragem? Cum ar trebui să reacționeze Bulgaria și România la această tendință?

Una dintre frazele populare despre primele țări care au aderat la UE nu a fost că au aderat și „au trăit fericite până la adânci bătrâneți”, ci că au trăit ceea ce francezii numesc les 30 glorieuses – cei 30 de ani glorioși. După demararea proiectului european, țările care l-au condus au descoperit că au avut parte de o perioadă de 30 de ani de creștere aproape fără dureri. Bulgaria și România urmează aceeași cale. Trebuie să înțelegem că trebuie să ne redefinim din când în când – de exemplu, în ceea ce privește strategia economică, dar nu numai în ceea ce privește strategia economică.

Am început cu economia pentru că, până la urmă, nemulțumirea nu doar față de centru, ci și față de mainstream – adică față de dreapta, stânga și centru – este și nemulțumirea față de condițiile de viață. Din păcate, din această perspectivă, Europa de Vest și Europa de Est sunt deconectate în ceea ce privește ciclul istoric. În timp ce în Europa de Vest se vorbește uneori despre declin, în Europa de Est cu siguranță nu este cazul. Aici, de când am aderat la UE, a existat un sentiment de redresare – nu numai în ceea ce privește standardele economice și PIB-ul, ci și într-un sens mai larg. Suntem prosperi.

S-ar putea să existe o oarecare frustrare în rândul unor oameni care nu au prosperat alături de restul. Nu întotdeauna vedem traducerea creșterii economice naționale în mai multe resurse în buzunarele noastre și mai mult stat social.

Cu toate acestea, Europa de Est se simte bine. Ea se dezvoltă în paralel cu o tendință globală generală de deplasare a axei lumii tot mai spre est. Când spun est, nu mă refer la Rusia, ci la faptul că ne aflăm în secolul asiatic și mă refer la dinamica și creșterea economică din Asia.
Din acest punct de vedere, în special în Europa de Vest, a existat cel puțin un deceniu de frustrare în unele regiuni și în unele categorii sociale. Pagubele au început să se vadă în Europa de Vest de la criza economică din 2008. Adevărul este că, dintr-o dată, mulți oameni care au fost prosperi în anii 1990 și la începutul secolului XXI și care au experimentat doar câteva mini-recesiuni în anii 1980 și 1990 se confruntă cu o cascadă de crize din care nu își vor reveni niciodată complet. Mă gândesc la criza din zona euro și la criza financiară globală. Apoi am fost loviți cu toții de criza suverană și de haosul economic care a urmat. Apoi au urmat războiul rusesc din Ucraina, criza energetică, creșterea inflației și așa mai departe. Așadar, există un dezechilibru între Vest și Est.

Vestul trăiește mai rău decât credea că va trăi și poate mai rău decât a trăit înainte. Prin urmare, este normal să existe mesaje de nostalgie și așteptări neîmplinite cu privire la viitor. Nu aș fi pesimist cu privire la Germania. Cred că putem fi mai pesimiști cu privire la Franța. În ciuda eforturilor statului francez și ale politicienilor francezi de a opri valul populist, mă tem mai mult pentru Franța decât pentru Germania. Structura federală a Germaniei permite Saxoniei și Turingiei să voteze pentru Alternativa pentru Germania, dar Uniunea Creștin-Democrată este foarte puternică în Renania de Nord-Westfalia. Partidul Social Democrat German are încă influență în unele landuri. Verzii au, de asemenea, încă influență. În ceea ce privește mainstream-ul și provocarea din partea Alternativei pentru Germania, doar liberalii și democrații liberi nu rezistă bine. Există îndoieli cu privire la posibilitatea ca aceștia să ajungă în parlament în viitoarele alegeri. Așadar, nu aș fi foarte îngrijorat de Germania.

Germania este divizată geografic, la fel ca UE, dar în sens invers. Germania de Vest încă asigură o mare parte din prosperitatea economică. Germania de Est a acumulat frustrări față de Vest în ceea ce privește economia și bunăstarea. Observăm contrariul în Europa de Est, unde Europa de Est continuă să crească mai rapid decât Europa de Vest și să fie mai dinamică…

În general, nu sunt un fan al previziunilor sumbre. Cred că până acum lucrurile merg încă bine. Dar există o oportunitate de a da dovadă de leadership în Europa de Est și de a identifica oportunități de cooperare bilaterală. De exemplu, statele baltice care lucrează împreună. Poate și Bulgaria și România, bilateral sau trilateral cu Grecia. În ceea ce privește formatele din regiunea noastră, putem face un pas înainte și să fim proactivi în ceea ce privește conducerea intelectuală în Europa și inițiativele strategice. Pentru că, o, surpriză, Berlinul și Parisul sunt ocupate cu agenda lor. Acest lucru poate permite ca ideile constructive să fie preluate de o gamă mai largă de puteri – de exemplu, Sofia, București sau ambele capitale.

Aș dori să continuăm conversația pe această temă, deoarece dacă ne uităm la geopolitică, vedem, pe de o parte, că Franța și Germania trec prin turbulențe în politica lor. Pe de altă parte, Politico și alte media scriu constant că centrul puterii în Europa se deplasează spre est. Polonia este în creștere. Ucraina și Moldova se apropie de Europa. Există multe proiecte de infrastructură în curs de implementare în regiunea Inițiativei Trimorie. Ce părere aveți despre potențialul și lucrurile concrete pe care regiunea despre care vorbiți le poate oferi ca alternativă prin dinamismul său și contribuția sa la UE?

Dacă vă uitați la populația totală a Poloniei, Ucrainei (includ aici diaspora ucraineană, care s-a putut întoarce în Ucraina după război), Moldovei, României și Bulgariei, vă dați seama că aveți aproximativ 110 milioane de oameni, ceea ce este mai mult decât populația Germaniei. Chiar și numai aceste cinci țări, dacă se unesc și fac mai multe proiecte în viitor, vor crea o piață foarte bună. Dacă adăugăm doar membrii UE Polonia, Bulgaria și România, ajungem la 70 de milioane de persoane.

Acesta este, de asemenea, un număr important. Este mai mare decât populația Franței. Din acest punct de vedere, sunt optimist că proiectele și ideile de cooperare regională se vor sprijini reciproc dacă sunt sincronizate și nu o chestiune de ego. Dacă este proiectat să fie așa de la început, desigur că cineva trebuie să facă proiectarea – la Sofia, București sau Varșovia. Dar dacă este bine gestionat la nivel personal în ceea ce privește spiritul de stat, cred că ne putem sprijini reciproc și putem conduce în problemele Europei de Est. Cel puțin între România și Polonia, ne simțim clar încurajați de aliații noștri americani să facem mai mult.

Dacă ne uităm la Ucraina, Regatul Unit ar trebui cu siguranță să fie luat în considerare aici. Acesta încearcă să analizeze diferite formate de securitate. Aș spune că Polonia este bine plasată în ceea ce privește relațiile sale cu statele baltice. Dar are o problemă cu cei patru de la Vișegrad din cauza stării actuale a relațiilor cu Ungaria și Slovacia. Singurul membru funcțional al Cvartetului, din punct de vedere polonez, este în acest moment Republica Cehă.
Vestea bună este că eu cred că România și Bulgaria sunt două țări foarte constructive în Europa. Întotdeauna este bine să fii constructiv. Este întotdeauna important ca partenerii dumneavoastră să simtă că sunteți deschiși la comunicare. Cred că aceasta va fi valoarea adăugată a României și Bulgariei în viitor.

Nu aș paria prea mult pe geopolitica și economia Moldovei și Ucrainei. Spun asta din postura de a fi optimist cu privire la ele. Dar chiar și ca optimist, sunt conștient că există provocări pentru Moldova și Ucraina. Este ironic, dar poate dacă Moldova urmează calea europeană și face progrese în negocierile de aderare la UE, va adera la UE poate chiar înaintea unora dintre țările din Balcanii de Vest, dacă acestea încetinesc, și cu siguranță înaintea Ucrainei. Este ironic, deoarece Moldova este mai puțin importantă din punct de vedere strategic pentru Europa decât Ucraina, deoarece este mai mică ca dimensiune și scară. Ucraina are atât un avantaj, cât și un dezavantaj atunci când vine vorba de dimensiunea sa. Pe de o parte, dimensiunea sa îi oferă avantaje geopolitice și geoeconomice și, pe de altă parte, este un adversar ușor pentru adversarii săi din cadrul UE. Să ne amintim în România și Bulgaria că, atunci când am aderat la UE, nu am avut doar prieteni în arena europeană.

Cred că Ucraina se va confrunta cu condițiile cu care ne-am confruntat noi – de exemplu, în ceea ce privește privatizarea sau criteriile suplimentare pe care a trebuit să le îndeplinim pentru a ne asigura că ușile Bruxelles-ului se vor deschide – de exemplu, mecanismul de cooperare și verificare sau orice alt mecanism.

În acest moment, aș spune că Europa are multe lucruri la care să se gândească. Securitatea este cu siguranță un astfel de subiect. Europa de Est și Bruxelles-ul sunt legate. Și aici agenda mai largă a Bruxelles-ului este relevantă. În cea din această săptămână (interviu luat la 3 septembrie 2024 – n.r.) este vorba despre raportul Draghi privind competitivitatea. Deoarece Europa de Est este în mod natural competitivă, trebuie să învățăm mai multe despre cum să inovăm. Ne dezvoltăm ca economii datorită competitivității noastre. Și aș îndrăzni să spun că competitivitatea este, de asemenea, un cartof fierbinte pentru Bruxelles din motive geopolitice și din cauza concurenței dintre marile puteri. Europa de Est trebuie să devină mai competitivă și să urce pe scara productivității. Ea trebuie să-și reinventeze modelul economic. Apoi, Europa de Vest trebuie, de asemenea, să-și reinventeze modelul economic, deoarece ceea ce a funcționat înainte nu va funcționa în viitor.

Toate acestea fac parte din agenda comună. Da, tendința se îndreaptă spre est. Dar uite, acest lucru înseamnă că există oportunități care trebuie valorificate. Din punct de vedere geografic, dacă ne uităm la analizele diferitelor imperii din trecut, oportunitățile converg de obicei în centrul imperiului. Și dacă ne uităm la UE ca la un imperiu economic larg (nu folosesc acest cuvânt în sensul propagandei imperialiste rusești, ci doar în sensul mecanicii acestui club), Bruxelles și Germania sunt bine poziționate pentru a se afla în centrul în care curg oportunitățile.
Da, tendința se îndreaptă spre est, dar depinde de Bulgaria și România să își creeze oportunități în viitor. Altfel, marele motor va rămâne în jurul Germaniei și în jurul Bruxelles-ului.

Mi-ar plăcea ca această viziune de transformare a UE și a regiunii să se materializeze, dar sunt, de asemenea, conștient că există orgolii naționale puternice la periferia UE. Poate știți că în regiunea noastră, inclusiv în Polonia și în cei Patru de la Vișegrad, fiecare țară pare să caute un frate mai mare pe care să-o sprijine. Polonia are o relație cu SUA, Ungaria poate cu Rusia, România poate cu Europa de Vest, iar Bulgaria are o relație specială cu Turcia, care este adesea subestimată.

În acest context apare întrebarea mea. Ei bine, să credem că Bulgaria și România pot face ceva împreună. Cine este agentul de schimbare în relația lor? Impresia mea este că există o problemă de încredere între cele două țări. Nu sunt mulți bulgari care să fie deschiși, sinceri și implicați în atitudinea și curiozitatea lor față de români. Și același lucru este valabil și pentru români față de bulgari. Chiar dacă vor apărea mai mulți astfel de oameni, va fi nevoie de timp până când se vor produce schimbări. Oamenii care sunt punți sunt puțini în acest moment. Așadar, cine este agentul schimbării?

Cred că România este prea ocupată cu agenda sa electorală în acest moment. Din păcate, și Bulgaria a fost împotmolită în agenda sa electorală în ultimii ani. Lăsând asta la o parte, să vedem dacă vom avea claritate în Bulgaria după alegerile din această toamnă. Cu siguranță vom avea claritate în România. Din primul trimestru al anului 2025, vom avea un nou guvern și un nou președinte.

Lucrurile se vor schimba cu siguranță. Cred că Bucureștiul va fi foarte interesat să se coordoneze cu partenerii internaționali, în special cu SUA ca partener major de securitate și cu Germania ca partener economic major, pentru a se asigura că vom crea un potențial regional mai larg de creștere. O mare parte din energia Guvernului României din acest an este concentrată pe pregătirea alegerilor. Acest lucru este normal în toate țările din jurul nostru. Este normal în toate marile democrații. Nu avem prea mult timp pentru politici de stat și pentru leadership regional. Ceea ce ajută România este dimensiunea sa. Avem o populație de 19 milioane și 4 milioane de oameni în diaspora.

În același timp, România se află într-un deceniu foarte interesant în care evoluăm de la o țară care îi urmează pe alții la o țară care este, nu aș spune un lider reticent – un termen folosit uneori pentru Germania, ci aș spune că din când în când luăm inițiativa pentru că vedem o oportunitate.

Speranța mea, și cred că este o speranță realistă, pentru noul președinte și noul guvern al României este de a lansa o agendă foarte ambițioasă anul viitor. Pentru că suntem forțați să facem aceste lucruri de două deficite. Primul este deficitul comercial, care este din ce în ce mai mare. Al doilea este deficitul bugetar. Suntem forțați de economie să acționăm dacă vrem să ne menținem populația fericită și dacă vrem să avem suficiente resurse într-o regiune turbulentă (pentru că încă nu se întrevede un sfârșit clar al războiului dintre Rusia și Ucraina și avem alte provocări în regiune).

Vom fi obligați să revizuim rapid agenda regională de cooperare cu Sofia, poate și cu Atena – cooperare bilaterală și trilaterală. Vom avea cu siguranță o agendă ambițioasă față de Bruxelles.
Nu este vorba doar de a fi forțați să fim constructivi pentru că avem un deficit. Cred că atât Bulgaria, cât și România au avantajul de a fi considerate istoric două țări foarte pro-europene și constructive. Bruxelles-ul are nevoie de acest lucru. Iar noi avem nevoie de un grad ridicat de constructivitate din partea Bruxelles-ului. Nu aș spune exact că ar trebui să ni se permită tot ce vrem, dar este nevoie de flexibilitate din partea Bruxelles-ului în ceea ce privește agenda noastră. Ar fi ca o recompensă pentru un copil cuminte. Exact ce inițiative vor fi luate, cât de repede vor fi implementate – asta depinde de diverse lucruri – de personalitatea președintelui României, de viitorul prim-ministru.

În opinia mea, indiferent cine va veni la putere și indiferent care va fi formatul exact al noii coaliții, realitățile economice ne vor obliga să luăm decizii mai repede. Cred că 2025 va fi un an foarte ambițios în România. Cum va fi în Bulgaria depinde de structura noului guvern după alegeri, de diferitele centre de putere etc.

Dar există cu siguranță o ușă deschisă între cele două țări. Ea există pentru că istoria ne face aliați naturali în anumite probleme. Am fost aliați naturali în aderarea la NATO, în aderarea la UE, în ceea ce privește Mecanismul de Cooperare și Verificare și în obținerea statutului de membru deplin al Schengen. Cred că Schengen va fi un alt subiect pe care suntem legați și pe care trebuie să îl promovăm împreună în următoarele săptămâni, luni și anul viitor, astfel încât să finalizăm componenta terestră a Schengen.

Vorbind despre aderarea la Schengen cu frontiere terestre, știți că Austria a avut rezerve cu privire la aderarea Bulgariei și a României. În cele din urmă, s-a ajuns la un acord, dar acesta a implicat consolidarea controalelor la frontierele terestre dintre Bulgaria și România. Pe de altă parte, există o propunere de abolire a controalelor la frontierele terestre dintre Grecia, Bulgaria și România. Ea este susținută de influentul politician român Dacian Cioloș. În ce măsură este adevărat să spunem că acestea sunt două viziuni opuse pentru dezvoltarea regiunii noastre?

În primul rând, mi-ar plăcea ca politicienii noștri să se întâlnească din când în când pentru a înțelege mai bine cum să ne sincronizăm strategiile și tacticile. De exemplu, în ultimul episod privind saga Schengen, chiar și în cadrul României au existat triburi politice diferite. Eu am susținut tribul care a fost mai îndrăzneț, nu pe cel care a susținut status quo-ul.

Ce vreau să spun?

Unul dintre triburile din politica românească a spus că trebuie să menținem un dialog cu austriecii. Ei sunt al doilea mare investitor în România. Ar trebui să ne comportăm bine cu ei și să încercăm să fim băieți și fete cuminți cu ei, astfel încât ei să aprecieze că ne comportăm bine. Cred că o strategie similară a fost urmată în Bulgaria față de Olanda, dar și față de Austria.

Am susținut cel de-al doilea trib, care era în jurul prim-ministrului Marcel Ciolacu și al social-democraților. Acesta susținea că nu trebuie să fim agresivi, dar trebuie să fim ofensivi față de austrieci.

Cred că în Bulgaria și România trebuie să începem să trimitem semnale că avem forță. Acum suntem în UE de 17 ani. Nu trebuie să fii domnul sau doamna Perfecțiune pentru a juca jocuri de putere în UE. Există alte țări care, din când în când, chiar și în contextul slăbiciunii anumitor blocuri din UE, spun – „de ce să nu luăm în considerare interesele țărilor”. Așadar, susțin o Românie proeuropeană și o Bulgarie proeuropeană, iar liderii ambelor țări trebuie să fie conștienți că UE nu este doar un club în care batem fericit din palme. Este un club al puterii. Este important să trimitem din când în când semnale că și noi avem putere.

În ceea ce privește schimbările de guvern din Austria, cred că vom putea aborda noul guvern, în care Partidul Libertății va fi cu siguranță un partener principal, într-un mod bun. Acesta ar putea chiar să aleagă cancelarul. Ar fi minunat dacă am putea negocia ceva. În cazul în care nu putem conveni ceva, susțin poziția României și sper că viitorul președinte al României o va exprima, pentru că actualul președinte nu a făcut-o – și anume că prietenii noștri austrieci trebuie să înțeleagă că fac bani buni în România ca al doilea mare investitor și că ei înșiși trebuie să fie interesați de viitorul din România și Bulgaria. Ei trebuie să fie constructivi cu privire la ambițiile Schengen.

Da, putem vorbi despre chestiuni tehnice. Putem vorbi despre măsuri suplimentare. Dar nu ca impuse prin forță Bulgariei și României. Nu ca șantaj. Ci în sensul că cele două țări ale noastre trebuie să meargă înainte.

Nu sunt sigur dacă dl Cioloș, pe care îl respect ca actor politic național și european, ar susține o astfel de propunere.

Și nici nu sunt sigur că liderii politici din Bulgaria și România ar îmbrățișa o astfel de idee. Este interesantă din punctul meu de vedere. Într-o anumită măsură, acesta este un joc de putere. Cred că instinctul de la București, indiferent cine este la conducere, nu este de a urma o astfel de abordare bilaterală sau trilaterală. În principal, va exista un efort de a depăși veto-ul austriac și de a-și asigura astfel victoria. Dar permiteți-mi să o spun din nou – trebuie să acționăm cu fermitate. Să fim buni, dar, de asemenea, să arătăm putere dacă alții ne încolțesc.

Mai am două întrebări. Prima este din nou despre Bulgaria și România. Pentru mine, problema periferiei este lipsa de încredere. Țările sunt periferice pentru că nu există suficientă încredere și nu există suficientă încredere pentru că sunt periferice. Cum poate fi schimbată această situație, nu doar la nivelul elitelor statale, ci și în ceea ce privește alți actori și entități?

Cred că trebuie să facem mai multe lucruri la nivel bilateral. Nu mă refer doar la nivel administrativ și politic. Trebuie să facem mai multe lucruri la nivel bilateral, de exemplu, între intelectualii noștri. Poate ar trebui să dezvoltăm împreună proiecte regionale – în regiunea Mării Negre, în Balcanii de Vest, în Parteneriatul estic, pentru că ne completăm reciproc.

În plus, cred că ar trebui să existe mai multă comunicare între organizațiile noastre de angajatori și comunitățile de afaceri. În acest fel, vom avea un mediu pentru relații bilaterale și nu vom fi dependenți de capriciile oamenilor mari care sunt la conducere politică sau în administrație la un moment dat. Vom crea un mediu în care vom putea promova o agendă bipartizană mai îndrăzneață. Ieșirea de la periferie este, de asemenea, o ambiție a mea.
Am un proiect numit România Globală. Este o încercare de a da concretețe ideii de ambiție românească. Cred că Bulgaria și România trebuie să concretizeze mai mult ambițiile nu doar regionale, ci și paneuropene și globale. Aceste ambiții trebuie, desigur, susținute cu resurse. Dar chiar dacă se dau resurse, cum poți obține respect fără să participi la dezbateri intelectuale și fără leadership?

Din acest punct de vedere, cred că Bulgaria are marele avantaj de a avea unul dintre cei mai inteligenți intelectuali europeni – dl Ivan Krastev. El nu vorbește întotdeauna pozitiv despre regiunea noastră. Uneori vorbește despre declinul democratic – care este într-adevăr o realitate pentru unele țări. Eu sunt mai pozitiv decât el, deoarece provin din lumea afacerilor.
Dar el demonstrează cu adevărat ce înseamnă conducerea gândirii. Cred că acest tip de oameni, din mediul de afaceri, din politică, din intelectualitatea în general, nu numai că trebuie să fie mai respectați, dar trebuie creat un ecosistem care să ne permită să îi promovăm la nivel regional, bilateral și paneuropean.

În final, aș dori să vă întreb ce așteptări aveți de la alegerile prezidențiale și parlamentare din România din noiembrie și decembrie 2024. La ce rezultate vă așteptați, nu numai în ceea ce privește cine vor fi câștigătorii, ci și în ceea ce privește ce va câștiga? Ce trend sau vector politic va învinge?

Periodic, în România, încercăm să exagerăm dramatismul în politica noastră pentru a mobiliza alegătorii. Dar dacă sunt sincer, nu există niciun pericol ca România să schimbe vectorul. Majoritatea clasei politice românești – poate cu excepția AUR și SOS – adică cele două partide extremiste ultra-conservatoare care nu sunt mainstream, marea majoritate în rândul clasei politice – 75-80% rămân atașate aspirațiilor europene și euro-atlantice ale țării. Mi-aș dori să nu fim atât de provinciali cum suntem. Vreau să spun, vorbim mult, dar nu suntem suficient de constructivi. Și ar trebui să fim mai ambițioși la nivel european și euro-atlantic.

În ceea ce privește așteptările, cred că domnul Ciolacu sau domnul Ciucă vor câștiga alegerile prezidențiale. În cele din urmă, cred că disciplina de partid contează și este mai importantă decât personalitățile care vor intra în turul al doilea. Mă aștept ca actuala coaliție să continue să guverneze, pur și simplu pentru că va obține un sprijin apropiat de 50% în alegerile parlamentare și va fi foarte dificil să facă alte combinații pentru a forma o majoritate.

Foto: (sursă:‌‌ Cross-border Talks)

Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!

About The Author