Să vorbim despre Vania Grigorova
O privire către rezultatele electorale și conținutul politic al ”vedetei noi” a stângii bulgare
Biblioteca Feministă (Bulgaria), 7 noiembrie 2023
La 5 noiembrie 2023 a avut loc cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din Bulgaria. Vasil Terziev – candidatul coaliției „Noi continuăm schimbarea – Bulgaria democratică – Salvați Sofia”, a obținut 48,89% sau 175.044 de voturi. Vasile Terziev este un antreprenor în domeniul IT, care a atras voturile generațiilor tinere din Sofia, chiar dacă s-a aflat că în clanul său familial se aflau mulți membri de rang înalt ai Securității de Stat din perioada socialistă.
Candidatul, susținut de o coaliție de forțe naționaliste și de stânga rusofile, inclusiv de Partidul Socialist Bulgar – Vania Grigorova, a obținut 46,92%, adică 170 258 de voturi. Vania Grigorova și-a stabilit numele ca sindicalistă, vorbitoare pe probleme sociale și lider al protestelor, de exemplu împotriva propunerii de acord de liber schimb TTIP. De asemenea, ea a atras atenția publicului cu poziții cu tentă rusofilă pe tema importurilor de gaze rusești și a războiului din Ucraina, după ce Rusia a invadat Ucraina la 22 februarie 2022.
Acest text este o încercare de a examina fenomenul Vania Grigorova dincolo de obișnuitele baze de fani pro și anti.
Nu, acesta nu va fi un alt text despre cum apocalipsa a scăpat de noi pentru o vreme. Și nici nu va fi un articol despre cum am scăpat la limită de un nou început uimitor.
Acest articol este menit să ofere un pic de nuanță la discursul din jurul ultimelor alegeri, care a avut mai mult de-a face cu galeriile de fotbal decât cu un dialog politic despre viitorul unui oraș și al locuitorilor săi.
Ura ca armă
Nu există nicio modalitate de a începe o lectură feministă a acestui subiect fără a vorbi despre valul uriaș de sexism și rasism care s-a revărsat, și continuă să se reverse, peste Vania Grigorova. Este dificil de descris amploarea acestei probleme fără a cita declarații extrem de inacceptabile pe care nu putem și nu ar trebui să le repetăm aici. În schimb, împărtășim un scurt fragment dintr-un comentariu al Kalinei Drenska de la LevFem:
„Nimeni nu intră în politică pentru a fi mângâiat cu o pană, iar limbajul și tonul nepoliticos și agresiv fac, din păcate, parte din jocul oricărei forțe politice declarate, mai ales într-o situație electorală. Dar râurile de sexism, rasism, misoginism dezlănțuit și ură de clasă care se revarsă asupra Vaniei Grigorova depășesc orice limită.”
Ura bazată pe identitate a fost folosită ca armă pentru a suprima candidatura lui Grigorova și de un număr mare de oameni care pretind (și probabil cred) că sunt vocile toleranței și continuității, scandalizați de alegerea lui Grigorova de a accepta ca susținători ai ei cele mai odioase figuri politice din țară. Ipocrizia și ironia acestui agitprop politic îi îndepărtează însă și mai mult pe oameni de criticile lor (uneori) legitime.
Femeia din cartierul mărginaș care aproape a devenit primar al Sofiei
În cercurile feministe, se vorbește adesea despre reprezentare, în special a grupurilor marginalizate și mai ales în sfera publică – mai ales în mass-media și în politică. Faptul că o femeie percepută ca făcând parte dintr-o minoritate etnică, care a crescut într-un cartier de la periferia Sofiei, a reușit să se apropie atât de mult de o astfel de funcție politică este, într-adevăr, un eveniment semnificativ. Exemplul ei arată că oamenii ca ea au ceva de spus – și merită să fie auziți – în ceea ce privește problemele politice. Din păcate, însă, Vania Grigorova este încă un exemplu că reprezentarea nu este suficientă.
O femeie minoritară la putere nu garantează nici politici bune pentru femei și nici pentru persoanele din minoritățile etnice. Acest lucru este cel mai evident din partea aliaților cu care Grigorova a îndrăznit să stea umăr la umăr, dintre care cei mai notabili sunt figurile de extremă dreapta, cum ar fi partidul Ataka și reprezentanții Uniunii Naționale Bulgare deschis fasciste, organizatorii marșului pro-nazist „Lukovmarch”. Prin această decizie, ea nu numai că a îndepărtat definitiv o parte serioasă a oamenilor progresiști din Sofia, care în general nu se sperie de poziționarea ei la stânga spectrului politic, dar mai ales a arătat că atunci când vorbește despre „Sofia pentru toți”, nu se referă la absolut toată lumea. Alianța cu reprezentanții politici în cauză în general, precum și cu BSP însuși, exclude în mod inerent unele dintre cele mai vulnerabile persoane – minoritățile etnice, migranții, refugiații, persoanele cu orientare sexuală și identitate de gen marginalizate.
Dintr-un motiv oarecare, însă, această problemă evidentă nu a părut să fie principalul motiv pentru afluxul uriaș de critici, „ură” și chiar frică în jurul candidaturii sale.
Se întoarce comunismul în actualitate?
O mare parte din panica ce i-a cuprins pe adversarii Vaniei Grigorova se învârtea în jurul faptului că ea era întruchiparea comunismului și a influenței lui Putin în Bulgaria.
În primul rând, înainte de a aborda dacă și în ce măsură aceste îngrijorări sunt justificate, ar trebui să vorbim despre echivalarea „comunismului” cu Putin și Rusia modernă. Să fim clari – Rusia a urmat politici de dreapta extrem de conservatoare timp de decenii. Și în timp ce Grigorova și-a câștigat propria asociere cu Putin, alături de pozițiile sale extrem de controversate privind războiul cu Ucraina, acest lucru nu o face în sine un agent al comunismului.
După căderea regimului în ’89, cuvintele „socialism” și „comunism” au devenit sinonime cu autoritarismul, cultul personalității, naționalismul, cenzura și opresiunea politică. Acest fenomen este întărit de lipsa gravă a unei educații politice adecvate. Prin definiție, comunismul este ideea utopică de abolire a statului, a proprietății private, a sistemului monetar și a claselor. De bine sau de rău, nu sunt mulți politicieni care să lupte în mod deschis sau ascuns pentru acest lucru. Cu siguranță, atât Grigorova, cât și Rusia lui Putin sunt foarte departe de această idee, în cuvinte și în practică.
Pe de altă parte, ideologia politică a socialismului, în termenii săi cei mai simpli, este marcată de un accent pe drepturile lucrătorilor, impozite mai mari și progresive și mai multă proprietate în mâinile lucrătorilor, de cele mai multe ori cu ajutorul sindicatelor, statului sau municipalităților, în detrimentul corporațiilor și al sectorului privat. Aici începem să recunoaștem unele dintre pozițiile Vaniei Grigorova și vedem mai clar o divergență cu politicile lui Putin.
Grigorova însăși se descrie ca fiind de „stânga-liberală”, ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă poate centru-stânga, în termeni politici ceva mai consacrați. Faptul că a devenit reprezentantă a Partidului Socialist Bulgar provoacă o confuzie suplimentară, dar de înțeles. Politicile și pozițiile reale ale BSP sunt departe de a fi de „stânga” – ei sunt cei care au introdus impozitul forfetar (o măsură economică de dreapta care ne diferențiază serios de sistemele fiscale progresive din întreaga UE), se opun Convenției de la Istanbul din motive extrem de conservatoare și reacționare și, în general, sub conducerea Ninova, se îndreaptă într-o direcție vizibil conservatoare, chiar de extremă dreapta.
Asocierea lui Grigorova cu acest partid de pseudo-stânga și refuzul ei de a critica regimul autoritar și conservator al lui Putin i-a îndepărtat și mai mult pe cei care, cu ani în urmă, au urmărit cu aprobare campaniile ei împotriva impozitului forfetar, critica poziției BSP privind Convenția de la Istanbul și pozițiile progresiste reale – și au existat astfel de oameni, iar criticile lor de astăzi la adresa ei nu pot fi respinse ca fiind bazate pe prejudecăți, afiliere la un partid sau teamă de „comunism”.
Toate aceste clarificări sunt importante pentru că a numi lucrurile pe numele lor real este important. Altfel, continuăm să înțelegem greșit direcția în care se îndreaptă politica în această țară. Iar atunci când nu înțelegem în ce direcție se îndreaptă cu adevărat politica în țara noastră, și anume spre ascensiunea extremei drepte, nu numai că nu ne putem opune în mod eficient, dar cu criticile lor neînțelese mulți oameni bine intenționați întăresc fără să vrea aceste curente.
Ceea ce ar fi putut fi
Cu mesajul „Oamenii înaintea profiturilor” și vorbind despre nevoile muncitorilor și ale oamenilor obișnuiți, Grigorova a atins mulți oameni pe care tinerii antreprenori nu i-ar fi putut atinge niciodată. Batjocorirea ei pentru că a îndrăznit să ridice problema lipsei toaletelor publice ca fiind o problemă socială semnificativă exemplifică atitudinea total disprețuitoare față de realitatea materială a locuitorilor (în mare parte) săraci ai capitalei.
Candidatura doamnei Grigorova ar fi putut fi o ocazie de a vorbi despre inegalitățile și diviziunile sociale din cartiere, despre persoanele fără adăpost și criza imobiliară, despre accesibilitatea mediului urban pentru persoanele cu dizabilități, mamele cu cărucioare și persoanele în vârstă. Ar fi putut fi o ocazie de a discuta despre rolul capitalului și al afacerilor în oraș, despre modul în care politicile și practicile municipalității privilegiază sectorul privat și îi împing pe locuitori tot mai departe de centru și tot mai departe de condiții urbane adecvate.
Din păcate, este puțin probabil ca toate problemele reale ale candidaturii și pozițiilor lui Grigorova menționate până acum, combinate cu atitudinile ei patriarhale, rasiste și anticomuniste, să le permită adversarilor săi să reflecteze asupra propriilor prejudecăți profund problematice și asupra viziunii ideologic limitate asupra lumii. Iar această candidatură neașteptat de „reușită” ar fi putut să fie ocazia unei regândiri profunde a realității noastre, a nevoilor oamenilor cu adevărat, a funcțiilor guvernării municipale și a posibilităților unei alternative reale, tangibile.
În schimb, este doar un motiv în plus pentru a spune, destul de puțin ironic, că prezența scăzută la vot este cea mai puternică și mai consistentă poziție civică în această cursă ridicolă pentru putere.
Foto: Vania Grigorova (sursă: YouTube)
Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!
About The Author
