Spațiul mini-Schengen româno-bulgar ca proiect de schimbare în Europa de Sud-Est

Propunerea de eliminare a controalelor la frontierele dintre România, Bulgaria și Grecia ar putea avea o latură juridică dificilă și să nu aibă un sprijin politic puternic din partea celor trei țări. Dar spiritul său pune deja în mișcare acțiuni și schimbări în Europa de Sud-Est

Vladimir Mitev, Conferința EUXGLOB, Universitatea din Cluj-Napoca 

Acest articol va fi publicat în volumul colectiv al conferinței EUXGLOB III pe la mijlocul anului 2024. Vladimir Mitev a participat la conferința din noiembrie 2023. EUXGLOB este cea mai importantă conferință de relații internaționale și securitate din Cluj-Napoca și este, de asemenea, numele unui think-tank de studii de politică externă și securitate în Europa de Sud-Est și la Marea Neagră.

Aceasta este prima abordare în profunzime a propunerii privind un mini-spațiu Schengen bulgaro-român/eliminarea controalelor la frontieră în Europa de Sud-Est. Studiul analizează istoricul acestei propuneri, evoluția sa, contextul internațional în care este avansată și, respectiv, respinsă și modul în care spiritul său ar putea fi o forță de schimbare în regiune.

Războiul din Ucraina este un catalizator pentru schimbarea relațiilor internaționale pe flancul estic al NATO și în partea estică a UE – Europa Centrală și de Sud-Est. În Europa de Sud-Est, acest lucru înseamnă în special un interes sporit din partea mass-mediei pentru ceea ce se întâmplă în țările vecine, un interes sporit pentru legăturile de infrastructură dintre acestea, un impuls pentru cooperare în domeniul energiei și alte măsuri care să conducă la reafirmarea cooperării regionale în regiune. Însă aceste tendințe pozitive, care sunt determinate de elite și fac parte din agenda pentru regiune a partenerilor lor occidentali, contrazic inerția de mulți ani în care atât elitele, cât și populația din Bulgaria și România au fost încurajate să-și privească vecinii cu reticență, suspiciune sau indiferență. 

Cum ar putea o schimbare pozitivă bazată pe cooperarea regională și pe angajamentul transfrontalier în relațiile internaționale să ajungă în profunzimea societăților din sud-estul Europei?

Această lucrare încearcă să răspundă la această întrebare-cheie, oferind o serie de perspective și analize privind propunerea de eliminare a controalelor la frontieră între UE și membrii Schengen din Europa de Sud-Est (denumit anterior mini-Schengen, un concept care a devenit caduc atunci când Bulgaria și România au aderat la spațiul Schengen în aprilie 2024 – dar îl folosesc în continuare, deoarece îl studiez din punct de vedere istoric și spiritual). În prima parte a textului, care funcționează ca un fel de „analiză a literaturii”, este trecută în revistă evoluția ideii de mini-Schengen – de la prima sa formulare de către un comentator român asociat cu PNUD până la ultima sa reîncarnare ca mini-Schengen între România, Bulgaria și Grecia. A doua parte examinează contextul internațional al acestei știri. Ultima parte prezintă câteva elemente-cheie ale unei perspective mai largi asupra schimbării determinate de oameni în Europa de Sud-Est.

Teza principală a publicației este că, în condițiile unei aderări doar parțiale la spațiul Schengen pentru Bulgaria și România (care, în conformitate cu decizia Consiliului Uniunii Europene din 30 decembrie 2023 – completată de o declarație comună a celor două țări cu Austria – vor fi admise în spațiul Schengen într-o primă etapă doar prin intermediul frontierelor aeriene și maritime, dar nu și cu frontierele lor terestre), se conturează o nouă perspectivă asupra schimbării conduse de oameni în Europa de Sud-Est: și anume că un mini-Schengen cu frontiere terestre în Europa de Sud-Est ar putea fi unul dintre elementele care ar putea promova un mai mare dinamism economic, relațiile interumane, consolidarea încrederii și creșterea potențialului relațiilor bilaterale și regionale în Europa de Sud-Est. Și chiar dacă un astfel de proiect ar putea să nu fie ușor de realizat din punct de vedere tehnic sau să nu fie dorit din punct de vedere politic, spiritul său reprezintă totuși o forță de schimbare în regiune.

Principalele întrebări asupra cărora reflectează acest mini-studiu sunt, pe de o parte, legate de existența sau lipsa voinței politice, a interesului public și a dreptului legal de a introduce un mini-spațiu Schengen în Europa de Sud-Est pentru frontierele terestre și, pe de altă parte, de efectele unei astfel de inovații politice asupra relațiilor politice regionale și a relațiilor interumane. Abordarea de cercetare pe care o folosesc este desk research.

Majoritatea resurselor de cercetare sunt articole și interviuri din presă pe tema mini-Schengen. Multe articole de pe blogul româno-bulgar „Podul Prieteniei” sunt folosite ca surse primare. De asemenea, sunt folosite declarații ale politicienilor sau experților în presa din presa românească și europeană. 

Importanța subiectului constă în faptul că relațiile româno-bulgare nu au fost mult timp populare în rândul cercetătorilor și doar schimbarea contextului internațional a dus la un interes crescând pentru acestea. Publicația de față ar putea contribui la afirmarea unui domeniu de cunoaștere în mass-media sau în revistele academice pe teme politice româno-bulgare. Discursurile care privesc cele două țări ca pe un pachet s-ar putea să nu fie ceea ce elitele lor naționale ar dori, în general, să audă, dar face parte din procesul mai amplu de europenizare, în care țările cu asemănări socio-politice, geografice sau culturale dezvoltă, de obicei, un punct comun pe diverse probleme europene și o identitate regională specifică în UE. Abordarea Bulgariei și a României ca grup este o modalitate de a provoca gândirea național-centrică a elitelor lor politice și analitice, care ar trebui să aprecieze propunerile pentru o mai mare imaginație politică în politica regională sau cel puțin să găsească cele mai bune argumente pentru a explica de ce schimbarea este atât de lentă în relațiile lor bilaterale.

Evoluția propunerii pentru un mini-Schengen româno-bulgar

Primele formulări

Bulgaria și România au aderat la UE în 2007, ceea ce le conferă dreptul de a adera la spațiul Schengen de îndată ce îndeplinesc cerințele tehnice. Au reușit să facă acest lucru în 2011. Cu toate acestea, aderarea lor a fost blocată din cauza lipsei de sprijin politic din partea Țărilor de Jos și a Finlandei. După aceea, aderarea Bulgariei și a României la UE a fost scoasă de pe agenda Consiliului miniștrilor de interne al UE timp de 11 ani.

Ideea unui mini-Schengen româno-bulgar a fost formulată pentru prima dată în 2011 de blogul The Rational Idealist, care aparține unui comentator român anonim, licențiat în științe politice, care lucra la acea vreme pentru PNUD. Blogul are un număr mic de cititori, printre care se numără și expertul român în bună guvernanță Codru Vrabie, care a avansat aceeași idee în 2014 într-un interviu cu Vladimir Mitev pentru revista Tema Magazine (Bulgaria). 

Aceasta este prima propunere cunoscută pentru un mini-Schengen făcută de autorul blogului Rational Idealist:

„În primul rând, o decizie a României și Bulgariei de a crea un fel de mini-Schengen între ele prin eliminarea frontierei comune ar trimite un semnal puternic de încredere partenerilor lor europeni. Vrem ca restul țărilor din Schengen să aibă încredere în capacitatea țărilor noastre de a gestiona frontierele externe care vor deveni comune. Prin abolirea frontierei dintre ele, România și Bulgaria ar arăta că au încredere una în cealaltă.

În al doilea rând, o astfel de inițiativă ar demonstra voința fermă a celor două țări de a se integra și capacitatea lor de a-și asuma responsabilitățile pe care aceasta le implică, nu într-un mod conflictual, ci într-un mod constructiv, care să ajute UE și nu să o submineze. Ea ar permite României și Bulgariei să preia inițiativa în această chestiune într-un mod mult mai eficient și mai convingător decât orice măsuri de retorsiune (care nu fac decât să alimenteze spirala de dezintegrare a proiectului european). Le-ar da o lecție euroscepticilor și ar avea cu siguranță sprijinul Comisiei Europene. Ce mod mai bun de a dovedi că suntem capabili să gestionăm frontierele externe ale Uniunii împreună cu Bulgaria decât să facem acest lucru mai întâi sub propria noastră responsabilitate?

Dimpotrivă, prin implementarea în avans a uneia dintre principalele componente ale procesului de aderare la Schengen, Bulgaria și România și-ar face viața mai ușoară mai târziu, urmând să fie eliminate doar controalele la frontierele Bulgariei cu Grecia și ale României cu Ungaria. Frontiera româno-bulgară este cea mai lungă, cu 631 km, față de 448 km între România și Ungaria și 494 km între Bulgaria și Grecia. Eliminarea controalelor la cea mai lungă dintre cele trei frontiere prevăzute pentru o eventuală integrare în Schengen ar putea fi gestionată, din punct de vedere tehnic, ca o etapă intermediară în acest proces.

Din punct de vedere al fezabilității, nu ar trebui să existe nicio problemă, deoarece această frontieră a fost inițial programată să dispară până în martie 2011, data limită pentru intrarea României și Bulgariei în spațiul Schengen. Dimpotrivă, concedierea sau transferul personalului relevant de la punctele de trecere a frontierei, scoaterea din funcțiune a echipamentelor etc. vor aduce economii pentru bugetele celor două țări și le vor permite acestora să se concentreze pe o mai bună securizare a frontierelor externe.

Din punctul de vedere al populației și al comunităților locale, nu cred că cineva va avea de suferit de pe urma dispariției acestei frontiere, care a dobândit în timp o tristă reputație de focar de corupție și de șicane reciproce. De câțiva ani încoace, românii din sudul țării trec Dunărea în număr mare pentru a-și face cumpărăturile sau pentru a-și petrece vacanțele pe litoralul bulgăresc, mergând chiar până la inițiative precum subtitrarea filmelor în limba română în unele cinematografe bulgare pentru a atrage spectatori din țara noastră.

Pe scurt, un astfel de răspuns româno-bulgar la probabila respingere mâine a candidaturii lor la Schengen ar proiecta o imagine de parteneriat, responsabilitate, seriozitate și inițiativă a celor două țări, spre deosebire de impresia jalnică lăsată de primele reacții nervoase la vestea opoziției olandeze.

Ar fi un răspuns în spiritul Europei, nu în spiritul Balcanilor.

Pentru politica europeană a României, care a fost prinsă pe picior greșit în ultimii ani, o astfel de retragere creativă ar fi un semn de viziune, consecvență și curaj mult așteptat.”

Iată ce declara Codru Vrabie în 2014 pentru revista bulgară Tema:

„Avem probleme cu Schengen atât în România, cât și în Bulgaria. Guvernele noastre se întâlnesc din când în când la Ruse, la Vidin și nu știu unde altundeva. Dar la aceste întâlniri nu au vorbit niciodată despre un experiment de tip Schengen la granița noastră. Pentru a arăta că au încredere unul în celălalt și pentru a desființa granița dintre noi. Apoi, sub forma unei cooperări între România și Bulgaria, vom arăta că avem încredere unii în alții și vom arăta tuturor celorlalte țări din regiune că Schengen poate funcționa aici. Dacă funcționează pentru noi, de ce nu ar trebui să funcționeze și pentru relațiile cu alte țări din UE? Dar nimeni nu se gândește la acest lucru din punct de vedere strategic, pentru că nu avem încredere unii în alții”.

Creșterea interesului mediatic

Interesul mediatic pentru această idee crește după 2019, când Croația va îndeplini cerințele tehnice pentru a adera la spațiul Schengen, în timp ce Bulgaria și România nu au încă o perspectivă clară de aderare.

Codru Vrabie acordă un nou interviu unui organ de presă bulgar – blogul româno-bulgar Podul Prieteniei – în care susține că mini-Schengen-ul dintre cele două țări este o idee bună:

„Aș spune că un acord de tip Schengen arată un nivel ridicat de încredere între țările partenere. Fiecare dintre ele are încredere în abilitatea și capacitatea celeilalte de a proteja o anumită parte a frontierei și, în schimb, poate proteja mai bine celelalte frontiere. Avantajul imediat este că, cu relativ aceleași resurse, un stat se poate concentra pe un segment mai mic de puncte de control la intrare și, prin urmare, poate fi mai eficient. Dezavantajul este că fiecare stat trebuie să investească în resursele și capacitățile partenerilor din acord, chiar dacă vorbim doar de misiuni de evaluare. La momentul respectiv – la 4-5 ani după ce țările noastre au aderat la UE – am crezut că este o idee foarte bună. Ambele țări credeau că îndeplinesc standardele tehnice, că au abilitatea și capacitatea de a adera la Schengen, dar nu aveau încrederea celorlalte state europene. Așa că mi s-a părut o idee bună să arătăm că cel puțin România și Bulgaria pot să elimine granița de pe Dunăre. Acest lucru ar arăta celorlalte state europene că România și Bulgaria sunt într-adevăr pregătite să adere la Schengen. De asemenea, ar fi primul semn că țările noastre înțeleg ce înseamnă integrarea europeană în sens bilateral, nu doar în raport cu Bruxelles-ul. Cu toate acestea, în 2019, cred că mini-Schengenul din Balcanii de Vest este mai interesant decât cel care ar putea exista între România și Bulgaria.”

Vrabie susține că regiunea noastră se uită prea mult spre Vest, iar țările sale nu reușesc să se integreze și să se sincronizeze între ele. În schimb, ele par să gândească încă în termenii secolului al XIX-lea, când era important să se afle într-o sferă de influență sau alta și să concureze pentru a atrage atenția marilor puteri din UE. 

„Din acest punct de vedere, mi se pare că Bucureștiul își ignoră relația cu Sofia, la fel cum își ignoră relația cu Ljubljana, Helsinki, Lisabona sau Copenhaga. Cred că Sofia face același lucru în sens invers. Dacă statele noastre nu susțin sau nu încurajează în vreun fel cooperarea transfrontalieră directă, nu vom avea o integrare europeană substanțială. Drumul de la Varna la Bruxelles sau de la Suceava la Atena depinde de această integrare. De aceea, vorbesc de o lipsă de bun simț. Putem să ne imaginăm că putem călători cu avionul, dar laptele de vacă sau oile au nevoie de mijloace de transport mai ieftine. Bunele practici ale administrației locale din Varna pot fi aplicate la Suceava, dar numai dacă oamenii se întâlnesc, se cunosc, discută, își împărtășesc problemele, nevoile și aspirațiile. Doar atunci vom putea spune că lucrăm împreună pentru a găsi soluții reciproc avantajoase – acesta este motivul pentru care integrarea europeană a avut succes. Acest spirit de cooperare ar putea apărea de la sine doar dacă statele ar sprijini și încuraja existența și apariția unui mijloc de comunicare. Dar politicienii noștri, conduși de un complex de inferioritate ușor de înțeles, cred că numai lecțiile de la germani sunt valoroase. Aceasta este o lipsă de bun simț practic. Germanii (francezii și suedezii) nu mai au de rezolvat probleme ca ale noastre. Noi, românii, bulgarii, bulgarii, grecii, croații, balticii avem aceste probleme. Dar nu văd pe nimeni – nici la Sofia, nici la București – care să se ocupe de ele, astfel încât să ne deschidem unii către alții, către forme de cooperare între oameni. Nici măcar cu podurile peste Dunăre nu am realizat mare lucru”, spune Vrabie.

În esență, Vrabie face o legătură directă între eliminarea controalelor la frontierele dintre cele două țări și promovarea angajamentului între oameni ca o modalitate de a realiza o europenizare reală. În opinia sa, aceasta este o modalitate de a depăși statutul de țări periferice și de a atinge un nivel de sincronizare pe care Germania și Franța – țări aflate în centrul UE – l-au atins deja.

Vrabie se așteaptă ca un mini-Schengen să sporească schimburile de persoane și economice între Bulgaria și România. În ceea ce privește unele aspecte negative – cum ar fi criminalitatea transfrontalieră – instituțiile de aplicare a legii din cele două țări ar trebui să învețe să lucreze împreună și să aibă încredere una în cealaltă, practicând la scară mai mică ceea ce ar face în spațiul Schengen.

https://www.crossbordertalks.eu/2023/08/10/vessela-tcherneva-bg-ro-relations-en/embed/#?secret=sRS7hjIL6U#?secret=k8XMHpzokc

Începând din 2019, pe Podul Prieteniei au fost publicate o serie de interviuri privind propunerea mini-Schengen. Impresia generală este că nimeni din cercurile bulgare de politică externă nu este interesat de ideea unui mini-Schengen. Unii experți bulgari refuză chiar să articuleze în mod public o poziție negativă cu privire la aceasta, temându-se că simpla discuție despre aceasta ar legitima propunerea, care, în opinia lor, ar putea fi potențial folosită împotriva Bulgariei. Un mod de a privi acest scepticism este de a lua în considerare obsesia elitelor bulgare pentru gândirea centrată pe naționalitate în ceea ce privește politica lor externă. Singura opinie pozitivă articulată public de bulgari a fost cea a expertului nonconformist în politică externă și securitate, prof. Vladimir Chukov, care și-a amintit că a promovat ani de zile ideea unui mini-Schengen în contextul bulgar. În opinia sa, însă, această inițiativă ar trebui să includă și Grecia și să fie legată de o integrare politică mai amplă între cei trei membri ai UE din Europa de Sud-Est – de exemplu, între parlamentele lor, piețe și așa mai departe.

În același timp, există un sentiment general că elitele politicii externe românești sunt mai deschise la această idee, chiar dacă aceasta a fost mai puțin articulată de analiști sau politicieni cu greutate. Cu toate acestea, mai mulți europarlamentari din ambele tabere s-au raliat la ea.

Un boom al discursului după 2022

Noul impuls în discuția mediatică despre mini-Schengen a venit după Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 8 decembrie, care a blocat aderarea Bulgariei și României la spațiul Schengen, Olanda și Austria blocându-le pe probleme legate de migrație și justiție. Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) și Camera Operatorilor de Transport Rutier din Bulgaria (KAPB) au venit imediat cu propuneri de eliminare a controalelor la frontierele dintre cele două țări. Cele două organizații patronale au declarat că șoferii lor de camioane generează cheltuieli, poluare, pierderi și riscă siguranța lor și a altora în timp ce sunt nevoiți să aștepte zile întregi pentru a trece granițele Bulgariei și României. În plus, mai mulți experți și oficiali au declarat că cele două țări sunt excluse din fluxurile majore de investiții din regiune, deoarece investitorii iau în calcul potențialele întârzieri la frontieră.

În urma deciziei din decembrie 2022, ONG-ul pentru energie și ecologie al fostului ministru român al energiei Răzvan Nicolescu a inițiat o petiție, transformată la jumătatea anului 2022 într-o rezoluție a Parlamentului European, care critica Austria pentru lipsa de cooperare și abuzul de principiile de bază ale tratatelor UE de încredere și bunăvoință în ceea ce privește poziția sa față de aderarea Bulgariei și României la spațiul Schengen. Rezoluția PE, care a fost susținută de o largă majoritate, a condamnat poluarea atmosferică cauzată de controalele la frontieră și a autorizat continuarea acțiunilor în justiție la Curtea de Justiție a UE din Luxemburg. 

Răzvan Nicolescu a anunțat în octombrie 2022 că ONG-ul său a atacat la această instanță decizia Consiliului UE de a nu include aderarea României la spațiul Schengen pe ordinea de zi, solicitând astfel revizuirea deciziei JAI din decembrie 2022. 

Anterior, ONG-ul Asociația pentru Energie Curată și Schimbări Climatice a depus o cerere la Secretariatul General al Consiliului UE pentru revizuirea deciziei de amânare a aderării României la spațiul Schengen, în baza Convenției de la Aarhus și a faptului că Consiliul JAI din 8 decembrie 2022 nu a ținut cont de aspectele de mediu atunci când a decis ca România să nu adere la spațiul Schengen. Întrucât Secretariatul General al Consiliului UE a respins cererea de revizuire, asociația a decis să depună o plângere la Curtea de Justiție a UE.

Astăzi nu mai este vorba de un mini-Schengen, ci de „eliminarea controalelor la frontierele terestre” în sud-estul Europei

Între timp, contextul mai larg al UE s-a schimbat în bine. La nivelul UE, a existat o dorință de a rezolva conflictele nerezolvate, deoarece UE se îndrepta spre o extindere și o reformă mai ample și trebuia să-și rezolve problemele interne. Astfel, în decembrie 2023, Olanda și-a ridicat dreptul de veto asupra Bulgariei. În același timp, Austria părea deschisă la admiterea celor două țări din sud-estul Europei prin așa-numitul Air Schengen (aderare prin frontierele aeriene). În urma negocierilor, la 30 decembrie 2023 s-a ajuns la un acord între Austria, Bulgaria și România, potrivit căruia cele două țări vor adera la spațiul Schengen începând cu aprilie 2024, vor avea dreptul de a elibera vize Schengen și vor avea posibilitatea de a trece frontierele fără controale prin frontierele aeriene și maritime, însă controalele la frontierele terestre cu alți membri Schengen vor rămâne în vigoare pentru fiecare dintre țări și vor fi consolidate.

În această situație de „Schengen parțial”, europarlamentarii români din grupul Renew Europe – Dacian Cioloș și Vlad Gheorghe, europarlamentarul din partea Partidului Popular European George Kyrtsos și deputatul național bulgar Daniel Laurer din partea partidului Continuăm Schimbarea au propus, la 25 ianuarie 2024, eliminarea controalelor la frontierele dintre cele trei țări. Ei au explicat că propunerea ar fi benefică pentru turism și transport și ar arăta Austriei că nu va exista o creștere a migrației. 

Cu toate acestea, există un aspect tehnic sau juridic al propunerii care rămâne neclar. Pe de o parte, Comisia Europeană nu ia o poziție oficială cu privire la propunere, așa cum a rămas vag răspunsul său la o întrebare a eurodeputatului Marian-Jean Marinescu despre mini-Schengenul bulgaro-român din 2023. Pe de altă parte, acordul cu Austria din 30 decembrie 2024 prevede întărirea controalelor la frontierele dintre Bulgaria și România. 

În acest context, premierul bulgar Nikolay Denkov afirmă că eliminarea controalelor la frontieră ar fi ilegală în conformitate cu legislația UE. La rândul său, comisarul român pentru transporturi, Adina Vălean, a criticat propunerea pe motiv că aplicarea acesteia ar crea o presiune uriașă la granița româno-ungară.

Chiar dacă se pare că propunerea pentru un mini-Schengen româno-bulgar este efectiv înghețată în acest stadiu, este clar că propunerea a căpătat o anumită importanță, din moment ce a trebuit să fie respinsă de un prim-ministru și de un comisar european (vorbind în nume personal) pentru a fi oprită – deocamdată. Dar este important și ceea ce nu a spus Vălean – de exemplu, că nu a respins propunerea din lipsă de temei legal. Iar Comisia Europeană, ca atare, nu a luat încă o poziție oficială. Propunerea este complicată și mai mult de faptul că declarația comună a Austriei, României și Bulgariei a însemnat înăsprirea controalelor la granița româno-bulgară – opusul eliminării controalelor la frontieră. 

În acest context, ideea unui mini-Schengen ar putea fi o modalitate de a exercita presiuni asupra scepticilor privind aderarea deplină a celor două țări la zona de călătorie fără frontiere a UE, până la finalizarea frontierelor terestre ale Bulgariei și României. Dar, chiar dacă motivele sale juridice și tehnice sunt complexe și chiar dacă are nevoie de mai mult sprijin politic pentru a deveni realitate, spiritul său ar trebui, de asemenea, luat în considerare, deoarece poartă un mesaj și o energie de responsabilizare a oamenilor. Spiritul mini-Schengen este mai ușor de înțeles și de apreciat atunci când ne uităm la contextul internațional în care această propunere este avansată și joacă deja un rol.

Contextul internațional 

Există sentimentul că problema Schengen este una dintre chestiunile care demonstrează poziția geopolitică specifică a Bulgariei și României. Cele două țări au parteneriate strategice cu SUA, dar au nevoie de vize pentru a ajunge acolo. Ele sunt membre ale UE, dar nu fac parte din zona euro. Fac parte din spațiul Schengen din aprilie 2024, dar nu au intrat prin frontierele terestre. Prin urmare, în ciuda tendinței generale de europenizare și occidentalizare, cele două țări formează încă un grup specific de țări în relațiile internaționale din cadrul UE, reflectând influența geopolitică eterogenă din cadrul acestora.

Războiul din Ucraina a declanșat o serie de transformări geopolitice în sud-estul Europei care au afectat direct Bulgaria și România. Trupe ale aliaților NATO au fost desfășurate în ambele țări, Franța preluând conducerea lor în România și Italia în Bulgaria. 

Impulsul pentru o mai mare conectivitate infrastructurală este o altă tendință durabilă. Lucrările la un al doilea pod peste Dunăre la Ruse-Giurgiu, construcția de autostrăzi în ambele țări și discuțiile privind îmbunătățirea legăturilor feroviare între porturile grecești de la Marea Egee și porturile bulgare și românești de la Marea Neagră sunt pe ordinea de zi de mai mulți ani.

NATO are nevoie de legături de infrastructură mai bune și mai rapide, astfel încât trupele sale să se poată desfășura și să poată răspunde mai rapid. Dar și populația acestor țări va beneficia de drumuri, căi ferate și porturi mai bune. Inițiativa celor Trei Mări, cu proiectele sale de infrastructură Rail2Sea și Via Carpatia, se înscrie în această tendință.

Propunerea mini-Schengen în acest context internațional

În acest context, se poate observa că legăturile bilaterale și regionale devin mai dinamice. Iar Bulgaria și România ar putea avea nevoie de proiecte, inițiative și abordări care să-i încurajeze pe cetățenii lor să se cunoască și să facă mai multe împreună. Așa cum scriu în studiul meu „Politica externă a României în context geopolitic și Bulgaria” (publicat de Institutul Diplomatic Bulgar în septembrie 2023), eforturile elitelor din cele două țări de a promova cooperarea bilaterală și regională ar putea rămâne limitate în efectul lor dacă populația celor două țări nu se implică la scară mai mare. 

Relațiile româno-bulgare au fost mult timp caracterizate de indiferență și de o gândire național-centrică, ceea ce a îngreunat încheierea unor acorduri reciproc avantajoase. Ca urmare, există o lipsă de cunoaștere, de interes sau de încredere între populația celor două țări, în timp ce elitele sunt limitate de procedurile birocratice și de interpretarea îngustă a interesului național și până acum nu pot realiza o mare deschidere între cele două țări. 

Prin urmare, schimbarea în relațiile româno-bulgare va veni de la oameni, care pot fi mult mai flexibili și creativi în relațiile dintre ei și nu pot purta marea povară a ierarhiei sau a hegemoniei. Prin urmărirea unui angajament reciproc avantajos, oamenii din Bulgaria și România se pot cunoaște mai bine, pot crește încrederea reciprocă și potențialul relațiilor bilaterale și regionale. Iar atunci când potențialul în relații este mai mare, orice politică de apropiere poate avea o mai mare profunzime și rezultate mai bune.

Mini-Schengen, cu eliminarea controalelor la frontierele terestre sau aderarea la spațiul Schengen cu frontiere terestre poate fi un element pentru o astfel de tendință, care încurajează călătoriile, contractele culturale, academice și civile între națiunile din Europa de Sud-Est. Ar putea fi, de asemenea, o modalitate prin care Bulgaria și România să se îndrepte spre autodeterminare, să se bazeze mai mult pe resursele lor regionale, în loc să-și bazeze politica externă pe atragerea unui frate mai mare ca patron temporar și să se gândească la ele însele ca la niște veșnici frați mai mici sau sateliți. 

Chiar dacă mini-Schengen rămâne neasumat de elitele politice bulgare și românești, așa cum este cazul, spiritul acestei inițiative, ideea de a nu mai exista controale la frontierele dintre Bulgaria și România, poate avea un puternic efect de emancipare asupra populațiilor lor. Aceste două țări și populațiile lor continuă să fie un grup special în UE, chiar dacă elitele lor național-centrice nu sunt mulțumite de acest lucru și nu îl recunosc sau nu se bazează pe el. 

Spiritul mini-Schengen ar însemna o îndepărtare de gândirea național-centrică bazată pe hegemonie și pe o formă de identitate națională statică. Acesta ar permite formarea unei identități dinamice româno-bulgare și regionale, o identitate în care diferitele elemente se apropie unele de altele fără hegemonie și se îmbogățesc reciproc. Iar o astfel de identitate ar putea aduce multă energie în regiune, permițându-i să își transforme statutul geopolitic.

Dacă nu litera, atunci spiritul mini-Schengenului ar putea fi un mare motor de schimbare în regiunea semiperiferică din sud-estul Europei.

Bibliografie

Emerging Europe

Euractiv

European Parliament

Podul Prieteniei – lista cu articole despre aderarea României și Bulgariei la Schengen și despre mini-Schengen-ul româno-bulgar

G4media 

Foto: Volumele colective de la primele două conferințe EUXGLOB din 2021 și 2022. Acest articol va face parte din volumetrul colectiv de la cea de-a treia conferință EUXGLOB, care a avut loc în 2023.

Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!

About The Author

Donate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *