Val de xenofobie în România: de la vorbe la fapte

România a fost, din punct de vedere istoric, o țară de emigrare după Revoluția din 1989: mii de români au plecat în Occident în căutarea unui trai mai bun. Dar în ultima jumătate de deceniu, se observă o tendință inversă: o creștere a imigrației din afara UE, în principal din Asia de Sud, în România. Acești imigranți lucrează în principal în patru domenii ale economiei: producție, construcții, HoReCa și servicii de asistență (de exemplu, curățenie sau babysitting). Pot fi văzuți pe străzile orașelor principale livrând mâncare pe biciclete sau scutere cu rucsacurile lor Glovo sau Bolt; pot fi văzuți lucrând în spatele tejghelei la celebrul lanț de patiserii Luca sau în bucătăriile numeroaselor restaurante.

Deși contingentul anual de lucrători străini nou-admişi a crescut continuu – de la 5.500 în 2015 la 100.000 din 2022 – se estimează că aproximativ 108.000 de migranți locuiesc și lucrează în România (0,57% din populația totală). Întrucât datele demografice nu sunt bine compilate de autoritățile statului, nu se știe dacă toți migranții care primesc un permis de muncă și o viză rămân în România mai mult de un an, dacă pleacă în alte țări Schengen sau dacă se întorc, dar se pare că există o combinație a acestor trei situații.

Declarațiile xenofobe ale AUR declanșează violență în lumea reală

Până în prezent, extrema dreaptă românească — reprezentată de partidele AUR, SOS, POT și Noua Dreaptă — nu a avut un discurs public deosebit de xenofob, cu câteva excepții. Un exemplu este cel din mai 2025, când deputatul AUR, Dan Tănasă, a declarat „Nu vreau să văd picior de azilant și de refugiat [în România]”, dar a fost imediat mustrat de colegul său, deputatul AUR, Mohammad Murad, care a replicat „Cum ar fi să se comporte italianul sau spaniolul sau neamțul așa cu românii”. Liderul AUR, George Simion, pare să fi urmat calea Giorgiei Meloni, spunând că războaiele nesfârșite din Orientul Mijlociu provoacă valuri de migrație și că neocolonialismul trebuie să înceteze. Aceste două exemple evidențiază, de asemenea, faptul că extrema dreaptă românească confundă conceptul de „migranți” cu cel de „refugiați”.

Abordarea pragmatică a AUR față de imigrație poate fi explicată prin faptul că mulți oameni de afaceri români susțin AUR, iar importul de forță de muncă este cerut în principal de angajatorii români. Un exemplu remarcabil este însuși co-fondatorul și prim-vicepreședintele AUR, Marius Dorin Lulea, care deține mai multe companii de construcții. Cu toate acestea, pe 19 august, Tănasă a făcut din nou declarații publice rasiste și xenofobe pe profilul său de socializare, instruindu-i pe români să refuze mâncarea adusă de străini, Murad mustrându-l din nou. Zece zile mai târziu, George Simion a repostat pe rețelele sale de socializare o știre veche din februarie 2025 despre un lucrător migrant care fusese acuzat de agresiune sexuală, cu titlul “Ziua și cazul!” și părând că îi ia apărarea lui Tănasă.

Captură de ecran de pe profilul de Facebook al lui George Simion din 28 august, în care republică o știre din februarie 2025 despre un lucrător migrant acuzat de agresiune sexuală. Sursa: https://www.facebook.com/george.simion.unire 

Din păcate, aceste afirmații xenofobe nu rămân doar la nivel discursiv, ci se traduc în acte de violență, atât în viața reală, cât și online. După cum am menționat anterior, pe 27 august, un român în vârstă de 20 de ani a publicat pe rețelele de socializare în timp ce lovea cu pumnul în față un curier străin. El a fost reținut rapid de un ofițer de poliție aflat în afara serviciului și plasat în arest preventiv. În aceeași zi, un lucrător migrant a fost bătut până la comă de un român în Cluj. Circumstanțele acestui caz sunt încă neclare – se pare că este vorba despre un bărbat rom de origine română care se răzbună pe un străin care ar fi agresat-o pe sora sa. În urma acestui incident, rețelele de socializare au fost inundate cu dezinformare despre presupuse cazuri de migranți care ar fi violat sau agresat sexual femei din România, fără a se preciza sursa de unde provin aceste informații. Unii utilizatori de pe rețelele de socializare au mușcat momeala și au început să scrie comentarii xenofobe și rasiste.

Captură de ecran de pe ceea ce pare a fi un profil fals de Facebook care relatează povestea a doi bărbați migranți care au răpit o fată din România, fără dovezi ale provenienței informațiilor. Sursa: https://www.facebook.com/TrenduriEconomice 

Migranții, țapii ispășitori ca o distragere de la politicile de austeritate

Toate acestea par a fi preluate din strategia extremei drepte occidentale, anume de a stârni teama în rândul populației locale că tineri străini violează sau agresează sexual femei autohtone. Exact același caz s-a întâmplat la începutul acestui an în Irlanda de Nord, iar ironia este că migranții acuzați erau români. Acest incident a fost urmat de săptămâni de tulburări și revolte xenofobe, care au dus la violențe precum incendierea caselor în care se credea că locuiesc românii. Paradoxul este că românii înșiși au fost victime ale xenofobiei și rasismului în Europa de Vest timp de decenii, dar încep la rândul lor să devină xenofobi în propria țară.

Este foarte interesant de asemenea și momentul în care apare această creștere a violenței xenofobe. În urma unui val de austeritate de la începutul mandatului președintelui nou ales Nicușor Dan, care a afectat în principal sectorul public, educația și sănătatea, sindicatele încep să se organizeze pentru o toamnă de proteste. Pe 8 septembrie, o serie de proteste și pichete de grevă sunt programate în jurul instituțiilor de învățământ. Un soi de solidaritate de clasă începe încet să se construiască, studenții alăturându-se profesorilor și profesorilor lor în protest, de exemplu. Acest val de xenofobie pare că a început la momentul potrivit pentru a distrage atenția muncitorilor de la problema reală cu care se confruntă (austeritatea) și să-i îndrepte către țapi ispășitori (migranții). Din păcate, doar pentru că un popor a fost victima xenofobiei pe vremea când erau migranți (irlandezii, românii), asta nu-i împiedică să aplice aceeași xenofobie în propria țară dacă extrema dreaptă preia controlul asupra discursului public.

Cum putem evita un viitor plin de diviziuni și violență

În absența unei strategii de migrație clare și bazate pe dovezi, România este sortită să repete aceleași greșeli făcute de omologii săi occidentali. Există în prezent unele încercări de a elabora niște politici – în principal strategii de „integrare a migranților” la nivel local – dar acestea nu sunt suficiente. Într-adevăr, politica migratorie a României a fost puternic influențată de lobby-ul puternic al asociațiilor patronale, iar actualele „strategii de integrare” la nivel local sunt supuse dezbaterii publice online. Deși este lăudabilă încercarea de a democratiza politica locală prin organizarea de dezbateri publice, aceasta este sortită eșecului fără o prevenție a dezinformării. Exact asta s-a întâmplat la sfârșitul acestei veri, când Primăria Municipiului București a pus în dezbatere strategia sa de „integrare a migranților” pe rețelele de socializare, iar în câteva ore a fost inundată de comentarii xenofobe. Se pare că acest lucru a fost instrumentat de grupuri de extremă dreapta, Noua Dreapta fiind cel mai plauzibil catalizator. De obicei, dezbaterile publice online pe teme locale abia dacă atrag atenția localnicilor, însă aceasta în particular a atras mii de comentarii. Mai mult, pe 2 septembrie, Noua Dreapta programase un marș fascist prin București, care — incredibil — a fost inițial aprobat de Primăria Municipiului București pe motive de libertate de exprimare, dar a fost apoi anulat în urma solicitărilor repetate din partea ONG-urilor și instituțiilor pentru drepturile omului.

Așadar, este crucial ca autoritățile statului, mass-media și ONG-urile să ia măsuri serioase împotriva rasismului și xenofobiei înainte ca acestea să cuprindă sentimentul public. În primul rând, este important să existe o campanie de comunicare coordonată și puternică împotriva xenofobiei și rasismului, care să includă și vocile migranților. Este important să se apeleze la sentimentul de solidaritate al românilor cu faptul că ei înșiși sunt o nație de migranti, reamintindu-le experiențele lor de migrație și care să umanizeze lucrătorii străini au venit în România. Mai mult, statul trebuie să implice asociațiile patronale – care cer încontinuu și mai multă forță de muncă străină – impunându-le să finanțeze inițiative culturale și sociale pentru migranți și localnici. Simultan, este necesar un efort coordonat din partea autorităților statului și a mass-media pentru a aborda o provocare complexă, dar vitală: combaterea dezinformării de extremă dreaptă despre migranți. În cele din urmă, orice strategie de integrare este sortită eșecului fără a include migranții în proiectarea sa. Aceasta include integrarea asociațiilor lor informale în procesul de dialog, analizarea nevoilor lor și încorporarea feedback-ului lor. Fără această includere, politicile riscă să fie doar documente aspiraționale.

Foto: (sursă: Pixabay, CC0)

Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram, iar aici e newsletter-ul lui din Substack!

About The Author